Reprezinta acele procedee de examinare a textelor legale cu ajutorul careia subiectul ce efectuiaza interpretarea cauta sa determine intelesul si sensul exact al textului actului normativ.Metoda gramaticală presupune interpretarea sensului normei juridice prin analiza gramaticală a textului acesteia. Astfel, interpretul va stabili sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora în text, dacă legiuitorul le foloseşte în accepţiunea lor comună sau într-o accepţiune specific juridică.Metoda gramaticală presupune de cele mai multe ori o analiză a formei juridice din punct de vedere: a) etimologic; b) sintactic; c) morfologic; d) stilistic.În cadrul acestei metode de interpretare trebuie urmărit şi modul de îmbinare a cuvintelor în propoziţii şi fraze, precum şi sensul unor conjuncţii. Metoda sistematică presupune determinarea înţelesului unei norme juridice în funcţie de locul pe care îl ocupă în cadrul actului normativ (legii), respectiv în cadrul articolului, secţiunii, capitolului, titlului etc., precum şi în funcţie de locul său în cadrul sistemului general al dreptului. Metoda sistematică atenţionează asupra faptului că o normă juridică nu există izolat, ruptă de alte norme juridice, ci ea trebuie analizată în raport cu toate celelalte la care se referă. Metoda istorico-teleologică urmăreşte să explice înţelesul normei juridice prin luarea în consideraţie a împrejurărilor social-juridice care au stat la baza elaborării şi adoptării legii, respectiv:- dispoziţiile din legile anterioare în domeniu,- dispoziţiile din legile străine ce au servit ca sursă de inspiraţie;-lucrările preliminarii adoptării legii (proiectul iniţial, discuţiile doctrinare şi parlamentare). Metoda logică Este cel mai răspândit procedeu de interpretare a normelor juridice. Ea presupune folosirea legilor logicii formale şi a sistemului de argumente; ea se bazează pe raţionamente (silogisme) inductive şi deductive.Raţionamentele logice, în procesul interpretării, dau naştere unor reguli juridice ale interpretării (ale rezultatului interpretării) cum ar fi: a) excepţiile sunt de strictă interpretare c) unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face b) legile excepţionale trebuie interpretate restrictiv.