Normele juridice, oricît ar fi de deosebite prin conţinut, sînt foarte strîns legate între ele, alcătuind un tot unitar. Ele formează un ansamblu logic coerent constituindu-se într-un sistem, nefiind o îngrămădire ci, dimpotrivă se asamblează în mod organic. în teoria dreptului, vorbind de organizarea, structurarea dreptului, ne întâlnim cu următoarele noţiuni: a) sistem juridic, b) sistem legislativ, c) sistemul dreptului. Pentru a nu confunda aceste noţiuni şi a delimita conţinutul noţiunii de sistem de drept, este necesar de a lămuri conţinutul fiecărei din ele. Sistemul juridic sau juridicul este o dimensiune inalienabilă a existenţei umane (parte componentă a realităţii sociale). Sistemul legislativ este unitatea actelor normative dintr-un stat. Sistemul dreptului cuprinde organizarea dreptului ca fenomen normativ pe ramuri şi instituţii. juridice. Sistemul dreptului are un caracter integrativ, exprimat în unitatea normelor sale. La baza acestei unităţi stau urmatoarele trasaturi: - voinţa unică, obiectivată prin acţiunea legislativă a parlamentului şi asigurată în forme precizate prin regulamentul de funcţionare a parlamentului; - scopul unic al normelor de drept, ţinînd în principiu de împlinirea intereselor generale ale societăţii; - unitatea "cîmpul juridic" derivînd din faptul, că normele, fiind generale şi impersonale prin natura sa, nu se aplică doar într-un singur caz şi într-un singur moment, ci în mod repetat într-un spaţiu de timp dat, care intră sub incidenţa unui sistem determinat de drept; - unitatea modului de realizare a normelor juridice, rezultmd din intervenţia, la nevoie, a forţelor coercitive a statului ceea ce le diferenţiază de celelalte tipuri de norme sociale (politice, morale, religioase etc.) Structurarea normelor juridice s-a realizat după multiple criterii şi, în general, Prima distincţie care s-a realizat înăuntrul normelor juridice a fost aceea între normele dreptului public- In ceea ce priveste dreptul public intern, in componenta sa intra, spre exemplu: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii si securitatii sociale, dreptul financiar, dreptul procesual, şi normele dreptului privat - ramurile ce intra in competenta dreptului privat reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale si personale nepatrimoniale la care participa particularii. Se califica uneori dreptul civil ca drept privat general, subliniindu-se, prin aceasta, marea sa insemnatate si pentru celelalte ramuri ce compun dreptul privat.