Răspunderea juridică constituie un subiect a cărui tratare provoacă dificultăţi în special la nivelul teoriei generale a dreptului. Instituţia răspunderii asigură eficacitatea ordinii de drept, stimulează atitudinea de respectare a legii, stabilirea şi menţinerea ordinii sociale. Omul trăieşte în societate, iar conduita sa formează obiectul evaluării şi reacţiei sociale. Răspunderea intervine atunci cînd o anumită conduită nu se conformează modelului stabilit de norma socială, iar această conduită este apreciată în mod negativ. Răspunderea juridică este asociată cu sancţiunea. Spre deosebire de sancţiunile morale, religioase, sancţiunea juridică este mai gravă, mai promtă şi mai eficace, avînd şi un caracter obligatoriu. Răspunderea juridică e definită ca un raport de constrîngere, care are ca obiect sahcţiunea juridica .Raspunderea este totdeauna legala, nimeni nu-si poate face singur dreptate, nimeni nu poate fi judecator in propria cauza.Majoritatea autorilor leagă noţiunea de răspundere juridică cu constrângerea de stat, fundamentată pe aprecierea juridică a comportamentului subiectului încălcării şi care se exprimă prin stabilirea unor consecinţe negative pentru subiectul ilegalităţii, consecinţe sub formă de limitări cu caracter subiectiv, personal sau patrimonial. Fiind o putere sociala, puterea de stat se distinge in cadrul fenomenului putere prin faptul ca este o putere de constrangere. In realizarea vointei lor, guvernantii apeleaza la un intreg arsenal de mijloace, inclusiv forta de constrangere legala, denumita si “constrangerea de stat” impotriva celor care nu se supun. Elementul constrangere este definitoriu pentru putere, ca putere de stat, deoarece, in momentul in care dispare constrangerea dispare chiar statul. Acesta (elementul constrangerii) deosebeste puterea de stat de puterea sociala existenta in comuna primitiva, care era o putere obsteasca si se baza pe convingere, pe intelegerea rostului si necesitatii masurilor luate. De asemenea, el deosebeste puterea de stat de alte puteri sau activitati exercitate de organe si organizatii nestatale (partide politice, diferite organizatii sociale, organizatii religioase). Ca atare, orice putere de stat este o putere de constrangere, contrangerea de stat fiind una din “trasaturile esentiale ale oricarei puteri de stat”. Dar constrangerea de stat trebuie folosita doar in ultima instanta , adica atunci cand vointa de stat exprimata prin lege nu este respectata de buna voie. Constrangerea de stat se realizeaza printr-o forta institutionalizata, care trebuie sa functioneaza numai in baza si in limitele legii, adica numai in cazurile si conditiile prevazute de lege dupa proceduri stricte si numai prin organele abilitate de lege. In cazul cand constrangerea de stat este folosita in afara legii, este necesara tragerea la raspundere civila administrativa sau penala dupa caz, atat a functionarului public vinovat cat si a autoritatii publice in cauza.