Prin natura sa, norma de drept administrativ este o regulă cu caracter general şi impersonal: ea se aplică la un număr nedefinit de cazuri şi de persoane. Normele dreptului administrativ au o serie de trăsături distincte:- ele reglementează raporturi sociale care apar între autorităţile administra ţiei publice, precum şi între acestea şi particulari (persoane fizice şi juridice) în realizarea sarcinilor administraţiei publice;- sunt foarte variate, fiind aplicate, practic, în aproape toate domeniile şi sectoarele de activitate;- cu excepţia celor cuprinse în Constituţie şi în legi, sunt emise în baza şi în vederea executării legii.Normele de drept administrativ, ca orice normă juridică, formează sub aspect intern structura logico-juridică compusă din trei elemente: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. Ipoteza este acea parte a normei care stabileşte condiţiile, împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită conduită, precum şi categoria subiecţilor la care se referă prevederile dispoziţiei. Dispoziţia este acel element al normei de drept administrativ care prevede conduita ce trebuie urmată, în prezenţa ipotezei date, adică stabileşte drepturile şi obligaţiile subiecţilor vizaţi de acea normă. Sancţiunea este al treilea element al normei. Ea stabileşte măsurile luate împotriva persoanelor care au violat dispoziţia normei şi care sunt aplicate, în caz de necesitate, prin constrângere, cu ajutorul puterii de stat.De exemplu: persoanele care primesc un teren pentru construcţia caselor de locuit (ipoteza) sunt obligate într-un anumit termen de la data atribuirii terenului să obţină autorizaţie de construcţie şi să înceapă construcţia (dispoziţia). în caz de încălcare a termenului stabilit sau neînceperea construcţiei în termenul stabilit, terenul poate fi retras (sancţiunea).După structura tehnico-juridică, normele dreptului administrativ sunt modelate sub formă de părţi, titluri, capitole, secţiuni, articole, paragrafe, alineate etc. O asemenea structurare a normelor administrative întâlnim în actele administrative complexe, ce conţin mai multe norme juridice.Normele dreptului administrativ pot fi grupate în mai multe categorii, după diverse criterii:După obiectul pe care îl reglementează se desprind: norme organice - ce reglementează înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea unor autorităţi ale administraţiei publice; norme de drept material — ce reglementează drepturile şi obligaţiile subiecţilor de drept administrativ; norme de drept procesual — ce reglementează modul de funcţionare a autorităţilor administraţiei publice.După sfera de cuprindere, normele dreptului administrativ se împart în: norme generale - care au o sferă largă de aplicare, la un număr nedefinit de cazuri; norme speciale - ce reglementează numai o anumită problemă sau se referă la o anumită categorie de subiecţi. Normele speciale derogă de la normele generale; norme de excepţie - ce reglementează situaţii apărute în mod excepţional în timpul unor calamităţi naturale, catastrofe etc. Normele excepţionale derogă de la normele generale şi cele speciale.Clasificarea normelor administrative are o mare însemnătate practică, fiind utilă la aplicarea lor în viaţă. Stabilind că normele speciale şi cele excepţionale au caracter derogatoriu ca unul din elementele ce determină prioritatea lor la aplicare, mai este de menţionat şi faptul că normele dreptului administrativ se grupează într-o strictă ierarhie juridică. Astfel, o normă de drept administrativ cu o forţă juridică inferioară nu poate anula, modifica sau conţine reglementări contrare normelor cu o forţă juridică superioară.