Controlul administrativ este una din formele de control la care este supusă activitatea administraţiei publice locale şi care se întemeiază pe normele constituţionale şi legale referitoare la administraţia publică.Instituirea unor controale ale actelor, operaţiunilor şi faptelor autorităţilor administraţiei publice este necesara a se asigura activitatea administraţiei publice cit mai eficienta. Cu ajutorul controlului, statul urmăreşte dacă actul este aplicat corect, dacă are eficienţă, dacă acesta corespunde cerinţelor reale ale relaţiilor sociale reglementate, de asemenea, verifică legalitatea actului etc.Potrivit teoriei generale a dreptului, controlul administrativ, în sens larg, reprezintă un şir de măsuri întreprinse de organul ierarhic superior sau unul autonom special abilitat să verifice îndeplinirea de către instituţia de nivel inferior sau din subordine a legilor, decretelor şefului statului, hotărîrilor şi ordonanţelor guvernului, altor acte normative. În Republica Moldova, controlul administrativ asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale este exercitat nemijlocit de Ministerul Administraţiei Publice Locale sau prin intermediul direcţiilor teritoriale pentru control administrativ ale acestui minister. Prin modul de organizare şi exercitare, precum şi prin rolul şi obiectivele ce le urmăreşte, controlul administrativ îndeplineşte importante funcţii: funcţia de evaluare, funcţia preventivă, funcţia de documentare, funcţia recuperatorie, precum şi o funcţie educativă.Controlul administrativ are trei elemente principale : baza de referinţă, obiectul şi operaţiunile de control. Baza de referinţă a controlului cuprinde acele elemente care trebuie urmărite în cadrul obiectului controlului. Desigur, baza de referinţă a controlului poate fi mai amplă sau mai restrânsă, după cum se referă la un număr mai mare sau mai mic de elemente pe care le cuprinde activitatea organelor administraţiei publice. Obiectul este cel de-al doilea element component al controlului, inclusiv în administraţie. Activitatea organelor administraţiei publice se realizează cu ajutorul oamenilor, cu folosirea unor mijloace materiale şi financiare, precum şi prin folosirea de acte juridice, operaţiuni administrative şi acte materiale. Întregul ansamblu sau arsenal de mijloace umane, materiale şi financiare, activitatea mijloacelor şi proiectelor folosite de organele administraţiei publice pot face obiectul controlului.Personalul administraţiei care este supus controlului, este examinat cu privire la competenţă, corectitudine şi îndeplinirea sarcinilor administraţiei publice. Mijloacele materiale şi financiare sunt supuse controlului sub aspectul existenţei şi integrităţii lor, dar şi sub acela al felului în care sunt întrebuinţate.Cel de-al treilea component al controlului sunt operaţiunile de control propriu-zis. Ele sunt realizate de către autorii controlului şi urmăresc să stabilească conformitatea obiectului controlului cu elementele cuprinse în baza de referinţă şi care privesc obiectul controlului. Dacă se constată că s-au realizat cerinţele din baza de referinţă, înseamnă că rezultatul activităţii administrative este pozitiv.Operaţiunile de control pot fi simple şi complexe, după cum elementele din baza de referinţă comportă un grad mai mic sau mai mare de apreciere sau de tehnicitate din partea autorului controlului. Desigur, controlul poate cuprinde aspecte de fond sau doar procedurale şi poate privi un sector sau altul cu o anumită activitate concretă sau chiar o persoană anume din cadrul administraţiei. Controlul de materialitate a unor obiecte aflate în gestiunea unor organe ale administraţiei publice cuprinde operaţiuni relativ simple care constau în verificarea şi constatarea existenţei acestor obiecte.De asemenea, deosebit de complexe sunt acţiunile de control ale oportunităţii activităţii autorităţilor, funcţionarilor administraţiei publice. Mai trebuie precizat că operaţiunile de control necesită o bună cunoaştere a specificului activităţii organelor şi funcţionarilor ce fac obiectul controlului.Operatia materiala de control presupune existenta a 2 subiecte:subiect activ-cel ce efectueaza controlul si subiect pasiv- cel ce suporta controlul.Teoria dreptului administrativ distinge 2 tipuri de control:1. Control administrativ intern: 1.1.general-se infaptuieste in baza raporturilor de subordonare dintre persoanele ce formeaza colectivul unui organ al administratiei( se declaseaza din oficiu); 1.2. specializat-este exercitat de anumite persoane sau compartimente fata de care cel controlat nu se afla in raport de subordonare. 2.Control administrativ extern( organul care controleaza are posibilitatea de-a modifica, anula sau suspenda actele neconfomre cu el emise de organul controlat):2.1 control extern ierarhic- obiectul ei cuprinde intreaga activitate a organelor subordonate , atit actele juridice , cit si faptele materiale fiind un control asupra tuturor aspectelor de legalitate inclusiv si a celor de oportunitate. 2.2. Control de supraveghere generala; 2.3. Control de tutela administrativa; 2.4.Control specializat ( exercitat de organele administrative cu atributii speciale de control)- acest control este exercitat de o serie de organe de specialitate numite; inspectii de stat, directii,departamente, inspectorat, oficiu, corp, serviciu care verifica respectarea normelor legale in activitatea organelor administratiei de stat din diferite sectoare sociale( comert, sanatate, protectia muncii.calitatea produselor si serviciilor, disciplina in cosntructii, ape, turism,preturi, finante, metrologie).Acest tip de control administrativ se exercita din oficiu, la sesizarea unor organe de stat, organizatii nestatale ori a cetatenilor.Valeriu Zubco, Anastasia Pascari şi Gheorghe Creţu raportează la controlul adminsitrativ controlul extern specializat, exercitat prin următoarele modele de control:a) controlul sanitar – efectuat de serviciile şi subdiviziunile Ministerului Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale si Familiei ; b) controlul veterinar – efectuat de către organele centrale de specialitate ale administraţiei publice în domeniul medicinei veterinare, ale serviciile veterniare ale acestor organe; d) controlul financiar-fiscal – efectuat de Ministerul Finanţelor şi de organele fiscale; e) controlul ecologic – realizat de către Ministerul şi subdiviziunile teritoriale ale acestora; etc.