Conform art 10 al CCA al RM, constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională. .Contravenţia continuă - Se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu există pluralitate de contravenţii. Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii contravenţionale sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.Contravenţia prelungită - Se consideră contravenţie prelungită fapta săvîrşită cu o unică intenţie, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o contravenţie. Contravenţia prelungită se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni contravenţionale. Se consideră tentativă de contravenţie acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea unei contravenţii care, din cauze independente de voinţa făptuitorului, nu şi-a produs efectul.Elementele constitutive ale contraventiei sunt: obiect, latura obiectivă ,subiect şi latura subiectivă.Obiectul contravenţiei formează valorile sociale şi relaţiile sociale create în jurul şi datorită acestor valori, protejate de legea contravenţională care sînt prejudiciate sau puse în pericol prin comiterea faptei contravenţionale. Obiectele contravenţiei sînt clasificate în baza a două criterii: a) pe verticală — în funcţie de nivelul generalizării — general, generic şi nemijlocit;b) pe orizontală — în funcţie de importanţa obiectului nemijlocit — de bază, complementar sau facultativ. Savantul român A. Hotca examinează două forme de obiect juridic al contravenţiei: generic şi specific.Obiectul juridic generic este valoarea socială ce formează protecţia mai multor norme contravenţionale. Este obiect juridic de grup, spre exemplu, relaţiile sociale referitoare la protecţia consumatorilor, în cazul contravenţiilor privind calitatea produselor.Obiectul juridic specific este acea categorie de obiect al contravenţiei care constă în valoarea socială ocrotită în particular de o anumită normă contravenţională şi relaţiile sociale generate de aceasta. Obiectul juridic specific este subsumat celui generic, deoarece corelaţia între cele două categorii este una specie-gen. Latura obiectivă a contravenţiei indică conţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului (valorilor protejate). Ea poate fi definită ca acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare de consecinţe socialmente periculoase sau care ameninţa anumite valori, relaţii sociale, bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională.Latura obiectiva are 3 semne: elementul material(actiunea si inactiunea), rezultatul social periculos si raportul de cauzalitate dintre actiune/inactiune si consecintele survenite. Subiect al contraventiei sunt: 1.persoana fizică cu capacitate de exerciţiu care, în momentul săvîrşirii contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.Persoana fizică cu vîrsta între 16 şi 18 ani este pasibilă de răspundere contravenţională pentru săvîrşirea faptelor prevăzute la art.228–245 şi la art.263–311 din Codul Contraventional RM, persoana cu funcţie de răspundere in cazul:folosirii intenţionate a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu; depăşirii vădite a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege; neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.2.persoana juridica cu excepţia autorităţilor publice şi instituţiilor publice,pentru contravenţiile săvîrşite în numele său ori în interesul său de către organele sale ori de reprezentanţii acestora dacă aceasta corespunde uneia dintre următoarele condiţii:este vinovată de neîndeplinirea sau de îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru desfăşurarea unei anumite activităţi; este vinovată de desfăşurarea unei activităţi ce nu corespunde actelor sale constitutive ori scopurilor declarate;fapta care a cauzat sau a creat pericolul cauzării de daune în proporţii considerabile unei alte persoane, societăţii ori statului a fost săvîrşită în interesul acestei persoane, a fost admisă, sancţionată, aprobată, utilizată de organul său împuternicit ori de persoana cu funcţie de răspundere. Latura subiectiva ca element al continutului constitutiv al contraventiei se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savârsita si urmarile ei. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia cu formele ei. La majoritatea contraventiilor acest element constitutiv are forma de intentie, însa la unele fapte se poate întâlni si culpa.Contraventia are urmatoarele trasaturi:1.Caracterul antisocial al faptei este un element foarte important deoarece doar prin caracter se arata gradul de pericol social al faptei ilicite. Gradul de pericol social diferentiaza contraventia de abaterea administrativa, abaterea disciplinara si de infractiune.Fapta antisociala se realizeaza sunb 2 forme: actiune (cind este incalcata o norma prohibitiva,care interzice o actiune oarecare) si inactiune( comportarea pasiva, prin care nu se indeplineste o obligatiune impusa de lege).2.Caracterul ilicit consta in aceea ca orice fapta ilicita aduce daune societatii,astfel ele sunt interzise de legea contraventionala.3.Culpabilitea sau vinovatia- are un rol important la stabilirea sanctiunii.Aceasta trasatura este de 2 tipuri:cu intentie sau din imprudenta.Contravenţia se consideră săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, a dorit sau a admis în mod conştient survenirea acestor urmări. Intentia poate fi directa si indirecta.Este directa este atunci cind faptuitorul a prevazut rezultatul negativ si a urmarit producera lui prin comiterea faptei ilicite.Cea indirecta este atunci cind faptuitorul prevede rezultatul faptei si continua sa-l produca, dar fara urmarirea lui.Contravenţia se consideră săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate, ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă. Dacă, drept rezultat al săvîrşirii cu intenţie a contravenţiei, se produc urmări mai grave care, conform legii, atrag înăsprirea sancţiunii contravenţionale şi care nu erau cuprinse de intenţia persoanei care a săvîrşit-o, răspunderea contravenţională pentru atare urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate, sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă. În consecinţă, contravenţia se consideră intenţionată.4.Prevederea faptei de catre actul normativ.. Numai prin stabilirea pedepselor, legea contraventionala apara drepturile si interesele legitime ale persoanelor fizice si juridice, proprietatea,ordinea publica, de a depista, preveni si curma contraventiile, de a lichida consecintele si de a educa cetatenii in spiritul respectarii intocmai a legilor. Contraventia se caracterizeaza prin 5 aspecte: 1.material-manifestarea exterioara a faptuitorului; 2.social-pericolul social ce genereaza raporturi conflictuale; 3.moral-politic- da expresie atitudinii etice si celei civice fata de valorile social-juridice; 4.juridic-este o incalcare a normelor juridice; 5.uman-deoarece este rezultatul activitatii umane.