Fapta contravenţională este un fenomen al realităţii înconjurătoare, iar conţinutul ei îl constituie construcţia logică şi noţiunea juridică a acestei fapte, care exprimă însuşirile şi caracteristicile esenţiale ale acestui fenomen real şi care poate fi privit ca raport antisocial.Prevederea faptelor ilicite, prin trasaturile sale, in legea contraventionala drept contraventii numai atunci cind pericolul social este mai inalt ca abaterea disciplinara si abaterea administrativa si mai mica ca infractiunea.Fapta contraventionala reprezinta conduita aflata in contradictie cu prevederile legale contraventionale.Incalcarea trebuie sa fie reala si nu aparenta sau formala, adica sa reprezinte un fapt material -juridic ilicit al omului prin care s-a lezat efectiv o valoare social protejata de lege , in rezultat perturbinduse desfasurarea normala a relatiilor sociale.Modalitatile de materializare a faptei contraventionale cit si manifestare ale ei pot fi actiunile si inactiunile.Actiunea reprezinta atitudinea activa a autorului faptei ilicite fata de normele ce interzic savirsirea anumitor actiuni.Inactiunea consta in abtinerea sau omisiunea de la actiunile prescrise subiectului obligat sa o savirseasca.În activitatea de prevenire, constatare şi sancţionare a contravenţiilor, o importanţă deosebită o are necesitatea analizării fiecărei fapte în parte, în sensul de a vedea dacă sunt întrunite sau nu elementele constitutive ale unei anumite contravenţii, respectiv trăsăturile specifice privind obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.Prin obiectul contraventiei intelegem – bunul, interesul, valoarea socială căreia fapta îi aduce atingerea sau o pune în pericol. Trebuie reţinut că, în timp ce obiectul în cazul infracţiunilor îl formează cele mai valoroase şi importante relaţii sociale, în cazul contravenţiilor se aduce atingerea unor relaţii sociale care prezintă o importanţă mai redusă.Prin latura obiectiva a contraventiei se intelege fapta propriu – zisă, adică un complex de elemente obiective şi anume:- actiunea si inactiunea ;urmarile socialmente periculoase, adica rezultatul produs; -modul si mijloacele folosite la comiterea faptei,timpul si locul unde se savirseste. Subiect al contraventiei este este persoana care a conceput şi săvârşit în mod direct, fapta. Pentru ca o persoană să poată fi subiect al unei contravenţii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:- virsta; - responsabilitate, adică să aibă capacitatea de a înţelege, de a judeca caracterul faptei şi de a prevedea urmările acesteia, precum şi capacitatea de a voi, de a se conduce şi a fi stăpân pe faptele sale;- libertate de hotărâre şi acţiune, adică posibilitatea de a hotărî liber, după voinţa sa, neconstrâns din afară şi posibilitatea de a acţiona potrivit voinţei proprii. Important de reţinut este faptul că datorită pericolului social redus al contravenţiilor, de săvârşirea lor, nu răspund şi nu pot fi sancţionaţi instigatorii şi complicii; în această materie prin participanţi înţelegându-se doar coautorii. Prin latura subiectiva se intelege o anumită atitudine psihică a contravenientului faţă de faptă şi urmările ei. Atitudinea psihică este formată din stări afective, cum sunt: motivele sau mobilurile care determină comiterea faptei; stări intelective, cum este atitudinea cunoştinţei faţă de faptă, adică vinovăţia; stări volitive, cum este voinţa de a săvârşi fapta şi scopul. Ca element al laturii subiective, prin voinţa de a săvârşi contravenţia se înţelege că făptuitorul din iniţiativa sa proprie şi neconstrâns de nimeni a trecut la comiterea ei. Relevând legătura dintre om şi faptă, adică dacă fapta a fost voită şi aparţine făptuitorului, trebuie arătat că stabilirea acestei situaţii este deosebit de importantă întrucât atunci când fapta n-a fost voită, nu se mai poate pune nici problema vinovăţiei. Despre situaţia în care fapta este săvârşită în stare de inconştienţă, s-a arătat că ea nu constituie contravenţie, întrucât nu este săvârşită cu voinţă.