Noţiunea de sancţiune contravenţională este susceptibilă de următoarele accepţii: a) element al normei contravenţionale sau consecinţa încălcării dispoziţiei normei respective; b) edictarea unui act normativ contravenţional, adică edictarea sau adoptarea unei legi contravenţionale; c) element al raportului juridic contravenţional de constrângere, adică o specie de sancţiune socială care constă în transpunerea în realitate a elementului normei juridice contravenţionale ce conţine consecinţa încălcării dispoziţiei normei respective şi d) instituţie de drept contravenţional, adică instituţia alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează genurile şi speciile de consecinţe ale încălcării dispoziţiilor normelor contravenţionale.Sancţiunile contravenţionale sunt consecinţele pe care legea contravenţională le impune în cazul încălcării preceptelor sale, măsurile de constrângere pe care le atrage comiterea contravenţiilor şi, concomitent, instrumentele de realizare şi restabilire a ordinii de drept. Din această definiţie rezultă că sancţiunea contravenţională are un dublu caracter: unul coercitiv (măsură de constrângere) şi altul corectiv (mijloc de reeducare), fiecare dintre implicând o finalitate distinctă.Privite în cadrul general al sancţiunilor juridice, sancţiunea contravenţională dispune de anumite trăsături caracteristice: a) este o măsură coercitivă ce se concretizează într-o anumită privaţiune, sau restricţie, sau obligaţie silită, impusă persoanei vinovate de comiterea contravenţiei; b) este un mijloc de reeducare, adică, pe lângă caracterul său represiv, are un puternic rol şi efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, de îndreptare a contravenientului, de formare şi permanentizare în conştiinţa acestuia a convingerii că respectarea legii este o necesitate; c) este un mijloc de constrângere statală, deoarece nu poate fi aplicat decât de stat, prin organe competente, în numele legii; d) se aplică numai în cazul comiterii unei contravenţii, adică nu există sancţiune fără contravenţie; e) se aplică numai faţă de contravenient, adică nu poate fi aplicată decât celui vinovat de comiterea contravenţiei, neexistând deci răspundere contravenţională pentru fapta altei persoane; f) se aplică în scopul prevenirii comiterii de noi contravenţii, adică prin aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale nu se urmăreşte cauzarea unor suferinţe fizice sau morale contravenientului, ci îndreptarea acestuia, prevenirea comiterii în viitor de noi contravenţii sau alte fapte cu pericol social concomitent, prin efectul exemplarităţii sale, ea serveşte şi acţiunii de prevenţie generală.În continuare vom menţiona că în art 32, pct 1 al CCA al RM, sancţiunea contravenţională este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvîrşit o contravenţie. Realizarea scopului sancţiunii contravenţionale include atât prevenţia specială, adică preîntâmpinarea comiterii de noi contravenţii de către cel sancţionat, cât şi prevenţia generală, adică preîntâmpinarea comiterii de noi contravenţii de către alte persoane predispuse să încalce legea contravenţională. În vederea obţinerii scopului său, sancţiunea contravenţională îndeplineşte anumite funcţii, şi anume: a) funcţia de constrângere, ceea ce presupune că sancţiunea impune restricţii celui vinovat de comiterea contravenţiei şi reprezintă echivalentul pe plan sancţionator al gradului de pericol social al contravenţiei. Constrângerea reprezintă un element important pentru eficienţa scopului sancţiunii, fiindcă exprimă corelaţia dintre gravitatea contravenţiei şi severitatea sancţiunii; b) funcţia de reeducare, ceea ce presupune că aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale urmăreşte scopul de a forma o atitudine corectă faţă de societate, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.În sensul dat, sancţiunea contravenţională este o măsură de răspundere şi se aplică în scopul educării persoanei care a comis o contravenţie administrativă, în spiritul respectării legilor, precum şi în scopul de a se preveni comiterea unor noi contravenţii atât de către contravenient, cât şi de alte persoane; c) funcţia de exemplaritate, ceea ce presupune că sancţiunea contravenţională influenţează asupra altor persoane nestatornice de a se abţine în a comite contravenţii, exercitând asupra acestora convingerea privind inevitabilitatea răspunderii contravenţionale în cazul dacă vor comite contravenţii; d) funcţia de eliminare, ceea ce presupune că în cazul contravenţiilor cu un grad sporit de pericol social, contravenientul poate fi izolat temporar de societate. Eliminarea are loc numai în cazurile strict prevăzute de lege şi se realizează ori de câte ori sancţiunea arestului administrativ se execută în locuri de deţinere.În continuare vom sublinia faptul că Legislaţia RM prevede pentru comiterea contravenţiilor aplicarea următoarelor sancţiuni, enumerate expres în CCA. Conform art 32, pct 2 şi 5, sancţiunile contravenţionale se împart în cele aplicabile persoanei fizice şi cele aplicabile persoanei juridice. Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sînt: a) avertismentul; b) amenda; c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii; e) aplicarea punctelor de penalizare; f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deţine armă şi de portarmă); g) munca neremunerată în folosul comunităţii; h) arestul contravenţional.Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sînt: a) amenda; b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.