Un factor important al protecţiei sociale a persoanei, a intereselor de stat şi obşteşti îl constituie sistemul de măsuri, în cazul nostru, administrative, orientate spre crearea condiţiilor normale pentru realizarea activităţii şi a odihnei normale a cetăţenilor cît şi asigurarea ordinii publice.Analizând, punctele de vedere expuse mai sus, evidenţiem că determinarea corectă a metodei aplicării convingerii şi constrîngerii în procesul administrării publice în domeniul asigurării ordinii publice are o importanţă teoretică şi practică deosebită.Vorbind despre convingere ca metodă de administrare, vom spune că ea presupune utilizarea sau aplicarea modalităţilor de stimulare ale ale funcţionarilor publici.Funcţionarii publici pot fi stimulaţi pentru exercitarea exemplară a atribuţiilor, spirit activ şi spirit de iniţiativă, pentru munca îndelungată şi ireproşabilă. Măsurile de stimulare pot fi cu caracter moral şi cu caracter material. Pentru merite deosebite în muncă funcţionarii publici sunt propuşi spre a fi distinşi cu decoraţii de stat şi titluri onorifice.Regulamentele de serviciu şi statutele disciplinare ale diferitor autorităţi publice pot conţine norme referitoare la măsurile de stimulare adecvate activităţii pe care o desfăşoară funcţionarii acestora. Astfel, conform Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, pentru colaboratorii din efectivul de trupă şi corpul de comandă al MAI sunt prevăzute următoarele măsuri de stimulare: mulţumire; premierea cu cadouri preţioase sau bani; expunerea fotografiei la panoul de onoare; decorarea cu insigna de onoare a organelor afacerilor interne; acordarea anticipată a gradului militar următor; acordarea gradului militar următor cu o treaptă mai sus decât cel prevăzut pentru funcţia deţinută; înregistrarea în Cartea de onoare a MAI.Exceptînd evaluarea particularităţilor cu privire la aplicarea metodelor de convingere, posibilitatea metodelor de constrîngere se încadrează în sfera măsurilor de coerciţie, inverse aplicării celor de convingere.Astfel, vom menţiona că constrângerea administrativă reprezintă ansamblul măsurilor ca actele juridice, operaţiunile administrative, faptele materiale, luate de autorităţile administraţiei publice, în baza legii, cu folosirea puterii de stat şi, dacă este cazul, împotriva voinţei unor subiecte de drept, pentru a sancţiona încălcarea normelor de drept administrativ, a preveni săvârşirea unor fapte antisociale şi a apăra drepturile cetăţenilor sau, după caz, pentru a asigura executarea actelor autorităţilor judecătoreşti, respectiv ale Avocatului Poporului, Curţii Constituţionale şi Curţii de Conturi.Faţă de formularea definiţiei, sunt necesare unele explicaţii mai ales pe linia clarificării fundamentelor teoretice ale interrelaţiilor dintre autorităţile administraţiei publice, pe de o parte, şi noile autorităţi constituţionale vizate (Avocatul Poporului, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi), pe de altă parte.Măsurile de constrângere administrativă pot fi clasificate după mai multe criterii, operaţie necesară unei mai bune înţelegeri a acestei materii puţin cercetată în literatura noastră de specialitate. Asupra clasificării măsurilor de constrângere administrativă, pot fi identificate doar două puncte de vedere mai importante.