Pin It

De-a lungul istoriei, statele s-au format ca rezultat al războaielor şi al cuceririi de teritorii prin partaj succesoral, prin căsătorii între familii monarhice. Odată cu formarea şi consolidarea burgheziei au apărut noi state ca urmare a luptei pentru independenţa naţională. În acest fel, au luat naştere statele naţionale unificate Italia, Germania sau statele independente care s-au format prin destrămarea unor imperii (imperiul otoman, cel habsburgic). De asemenea, s-au format numeroase state prin separarea unor colonii de metropole sau prin dezmembrarea unor state federative (URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia).Statul este un fenomen istoric, politic şi juridic. Fiind o categorie socială extrem de complexă, noţiunea de stat este posibilă de analizat în mai multe sensuri. În definirea statului există mai multe opinii influenţate de diferite doctrine şi ideologii. C.Dissescu apreciază că în teoriile clasice statul a fost studiat în mod abstract, elaborându-se un concept bazat mai mult pe ceea ce vrem să fie el decât pe ceea ce este în realitate.Astfel, statul este definit ca o colectivitate umană, instalată permanent pe un anumit teritoriu şi având o structură de organe ale puterii care se bucură de suveranitate. Statul, fiind odată organizat, are un scop anume şi funcţii bine determinate. Bineînţeles că scopul principal al statului constă în apărarea interesului general (binele comun). În acest sens, avea perfectă dreptate Hegel când spunea: „dacă cetăţenilor nu le merge bine, dacă scopul lor subiectiv nu este satisfăcut, dacă ei nu găsesc că mijlocirea acestei satisfaceri constituie statul însuşi, ca atare, atunci statul stă pe picioare slabe”.Din acest punct de vedere, prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului.Notiunea filosofica, ideologica si abstracta, statul exista in si prin institutiile sale, numai prin acestea, el devine o realitate, o prezenta vie a vietii si practicii social-politice.Existenta si functionalitatea statului ca entitate distincta, de sine statatoare, este conditionata de prezenta unor componente fundamentale, definitorii: populatia, teritoriul si organizarea politica.Aceste componente au existat in toate formele pe care le-a imbracat statul de-a lungul istoriei, dar in  fiecare perioada acestea au avut semnificatii, valori si continuturi diferite. Populatia constituie pentru existenta oricarei forme statale o componenta de baza, fara aceasta statul  nu si-ar justifica prezenta, nu ar exista obiectul asupra caruia sa-si exercite autoritatea. In acelasi timp, oamenii sunt cei ce creeaza si dau viata statului, il pun in miscare si fac din el o realitate vie.Aceiasi oameni creeaza vointa  de a trai in cadrul aceleeasi comunitati si tot ei dau nastere solidaritatii, fara de care statul nu s-ar putea inchega si functiona.Populatia este aceea da identitatea si unitatea unui stat, ii conferao solidaritate rationala si voluntara.Teritoriul constituie factorul material, spatiul in limitele caruia se creaza si functioneaza statul. Existenta sa este tot atat de necesara si importanta ca si cea a populatiei sau organizarii politice. El este un bun al intregii comunitati  si in aceasta situatie pune problema apararii integritatii si suveranitatii sale. Organizarea politica Componenta cu rol major in structurarea si functionarea statului. Ea instituie ordinea, legaturilr intre componentele politice ale statului, le stabileste rolul si statutul in societate, normele si limitele functionalitatii.