Cetăţenia este o instituţie complexă, întrucât: a) Ea este o expresie a suveranităţii politice. Statul, pe temeiul suveranităţii lui, stabileşte statutul juridic al cetăţenilor săi; b) Numai cetăţenii statului respectiv au dreptul de a participa la executarea puterii în formele instituţionalizate ale democraţiei directe (sufragiul, referendumul, iniţiativa populară) sau în cele ale democraţiei reprezentative.În a doua accepţiune, cetăţenia reprezintă condiţia juridică sau statutul ce se creează prin normele juridice acelor persoane care au calitatea de ’’cetăţean’’. În acest sens ea se ’’axează pe ideea de subiect de drept, a cărui poziţie juridică în cadrul unor anumite raporturi o caracterizează şi numai aici se vorbeşte de cetăţenia unei persoane, dobândirea şi pierderea cetăţeniei’’,cetăţenia este o situaţie juridică, termen prin care se desemnează un complex de drepturi subiective şi obligaţii ale unei persoane, unite între ele printr-o conexitate specială. Cetăţenia este situaţia juridică care rezultă din raporturile juridice statornice ce intervin între o persoană fizică şi stat, situaţie caracterizată prin plenitudinea drepturilor şi obligaţiilor reciproce, prevăzute de Constituţie şi alte legi.G. Vrabie şi I.Muraru consideră cetăţenia ca acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaţiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, dovedind apartenenţa sa la statul său şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor prevăzute de Constituţia şi de legile statului căruia îi aparţine. V.Popa defineşte cetăţenia în felul următor: ’’legătură politică şi juridică permanentă, nelimitată în timp şi spaţiu, dintre persoanele fizice şi stat, legătură ce semnifică apartenenţa acestora la stat şi se exprimă prin ansamblul drepturilor şi obligaţiilor reciproce pe care statul le garantează’’.Astfel, elementele comune ale noţiunii de cetăţean sunt următoarele:a) referirea în definiţii la persoana fizică şi la stat;b) plenitudinea de drepturi şi obligaţii reciproce proclamate şi garantate de Constituţie şi legi, făcându-se uneori enumerarea succintă a lor, cum ar fi drepturile politice etc.Cît despre esenţa noţiunii de cetăţean în accepţiunea de drept a Republicii Moldova, vom menţiona faptul că Republica Moldova a devenit stat suveran şi independent la 27 august 1991 o dată cu adoptarea de către Parlament a Declaraţiei de Independenţă. Însă, instituţia de cetăţenie a fost fondată prin Declaraţia Suveranităţii Republicii Moldova din 23 iunie 1990, unde în art.8 se stabilea: ’’în Republica Moldova se instituie cetăţenia republicană’’. Includerea în Declaraţie a acestei prevederi a avut la bază un suport legal stabilit în Legea din 5 mai 1990 a U.R.S.S., care le-a recunoscut republicilor unionale dreptul de a adopta legi proprii cu privire la cetăţenie.Pornind de la principiile ierarhizării actelor normative, vom menţiona că, în primul rând, cetăţenia îşi găseşte reglementarea fundamentală în Constituţia Republicii Moldova. Astfel, art.17. din Constituţie stabileşte:(1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobândeşte, se păstrează ori se pierde numai în condiţiile prevăzute de legea organică.(2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.(3) Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.Totodată, art.18 din Constituţie prevede şi protecţia de către stat a cetăţenilor: (1) Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atât în ţară, cat şi în străinătate. În al doilea rând, este vorba, de ’’Convenţia europeană cu privire la cetăţenie’’, încheiată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărârea din 14 octombrie 1999, nr.621-XIV, cu următoarele declaraţii şi rezerve. Referitor la art.6 alin.(4), lit.g), Republica Moldova declară că va putea aplica prevederile acestei litere numai după aprobarea cadrului juridic intern privind statutul refugiaţilor în Republica Moldova, dar nu mai târziu de un an de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru Republica Moldova. Referitor la art.7 alin.(l), lit.g), Republica Moldova îşi rezervă dreptul de a recunoaşte copilului - cetăţean al Republicii Moldova, înfiat în străinătate, care, în urma acestei înfieri, a dobândit o nouă cetăţenie - dreptul de a-şi păstra şi cetăţenia Republicii Moldova. Referitor la art.22 lit.a), Republica Moldova îşi rezervă dreptul de a recunoaşte că persoana care are domiciliu stabil în Republica Moldova şi este scutită de obligaţiile militare faţă de alt stat-parte nu se consideră că şi-a satisfăcut obligaţiile militare faţă de Republica Moldova.