Legea Fundamentală a Republicii Moldova – Constituţia - a fost adoptată la 29 iulie 1994 şi a intrat in vigoare la 27 august 1994. Chiar în preambulul ei se menţionează că „demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane sunt proclamate valori supreme”, iar prin art.1 alin.3 ele sunt garantate.Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt reglementate in Titlul II, capitolul II, art.24-54 din Constituţie. Mai mult decat atît, Legea Fundamentală a Republicii Moldova, pornind de la importanţa respectării şi protejării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, pune accentul pe supremaţia dreptului internaţional în materia drepturilor omului. Acest principiu constituţional este consacrat în Titlul I - „Principii generale”. În art.4 din Constituţie este stipulat: (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”.Sistematizand multiplele drepturi şi libertăţi reflectate în Constituţia Republicii Moldova, acestea pot fi divizate în două mari categorii, după cum au fost clasificate în cele două Pacte adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite in 1966 - drepturile civile şi politice şi drepturile economice, sociale şi culturale.O primă categorie o formează inviolabilităţile, adică acele drepturi şi libertăţi individuale care, prin conţinutul lor, asigură viaţa, siguranţa fizică şi psihică, posibilitatea de mişcare liberă etc. Din această categorie fac parte: dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică şi psihică (art.24); libertatea individuală şi siguranţa persoanei (art.25); dreptul la apărare (art.26); dreptul la libera circulaţie (art.27); dreptul la ocrotirea vieţii intime; familiale şi private (art.28); inviolabilitatea domiciliului (art.2), secretul corespondenţei (art.30).A doua categorie este formată din drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale. Din această categorie fac parte: dreptul la studii (art.35), dreptul la ocrotirea sănătăţii (art.36), dreptul la un mediu inconjurător sănătos (art.37), dreptul la muncă şi la protecţia muncii (art.43), dreptul la grevă (art.46), dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia (art.46), dreptul la asistenţă şi protecţie socială (art.479), dreptul mamelor, copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă (art.50), dreptul persoanelor handicapate la o protecţie specială (art.51).O a treia categorie cuprinde drepturile exclusiv politice. În această categorie includem: dreptul la vot şi dreptul de a fi ales (art.38), dreptul la administrare (art.39). A patra categorie o formează drepturile şi libertăţile social-politice: libertatea intrunirilor (art.40), dreptul de a se asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice (art.41), dreptul de a întemeia, de a se afilia la sindicate (art.42), libertatea conştiinţei (art.31), libertatea opiniei şi exprimării (art.32), libertatea creaţiei (art.33), dreptul la informaţie (art.34). A cincea categorie este formată din drepturile-garanţii, adică din acele drepturi, care prin conţinutul lor au un rol de garanţie constituţională. În această categorie includem: dreptul la petiţionare, dreptul persoanei vătămate de autoritatea publică.