Conform prevederilor constituţionale, Preşedintele Republicii Moldova realizează două funcţii cu titlu principal: funcţia de reprezentant şi funcţia de garant. Atribuţiile Preşedintelui privind realizarea funcţiilor cu titlu principal nu pot provoca discuţii, deoarece acestea sînt expres prevăzute în Constituţie, pe cînd realizarea funcţiilor cu titlu secundar pot fi deduse din unele drepturi şi obigaţuni constituţionale ale Preşedintelui Republicii în raporturile sale cu Parlamentul şi Guvernul.Actualmente, una din funcţiile cu titlu principal ale Preşedintelui Republicii Moldova, în calitatea sa de şef al statului, este funcţia de reprezentare, care apare ca urmare a unor cerinţe funcţionale manifestate la nivelul societăţii globale. Problema care se pune, în acest context, este aceea de a şti dacă se poate face o deosebire, în acest sens, între autorităţile care, potrivit normelor constituţionale, sînt organe direct reprezentative ale poporului şi cele care reprezintă statul. Acest lucru s-ar putea realiza, după părerea noastră, pornind de la două cerinţe funcţionale distincte ale sistemului social global. Prima se referă la reprezentarea poporului, ca titular al "suveranităţii naţionale", şi la exercitarea competenţelor suveranităţii de către cei aleşi de popor în acest scop şi alta se referă la reprezentarea statului atît ca sistem organizaţional politic ce realizează conducerea societăţii cît şi ca societate organizată în stat. În primul caz, ca organ reprezentativ sau direct reprezentativ apare Parlamentul, la nivel naţional şi organele administraţiei publice locale la nivel local. În cel de-al doilea caz, conform art. 77 al Constituţiei Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul.
Preşedintele Republicii Moldova, conform art. 86, al 1 al Constituţiei, poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova. Misiunea Preşedintelui Republicii, deşi foarte importantă, se reduce exclusiv la exprimarea voinţei Republicii Moldova de a deveni parte la acel tratat, deoarece semnătura Preşedintelui, nu are o relevanţă juridică dacă tratatul nu va fi ratificat de Parlament.Pe lîngă rolul major al Preşedintelui Republicii Moldova în încheierea tratatelor internaţionale, acesta joacă un rol de prim ordin la reuniunile şi conferinţele internaţionale ale şefilor de state, chemate să analizeze aspectele fundamentale ale relaţiilor internaţionale contemporane şi să oglindească deciziile lor în tratate şi acorduri internaţionale. Deşi declaraţiile şi alte operaţiuni administrative ale şefului de stat în cadrul acestor întruniri au un caracter pur politic, efectele ulterioare au o importanţă deosebită pentru relaţiile stabilite sau care se stabilesc între statele participante. La aceste reuniuni Preşedintele Republicii reprezintă şi semnează în numele Republicii Moldova documentele ce emană de la aceste întîlniri la cel mai înalt nivel.Pe plan intern, între altele, funcţia de şef de stat, tradiţional, presupune dreptul de a conferi decoraţii şi titluri de onoare, de acordare a celor mai înalte grade militare, de numire în anumite funcţii publice, de acordare a graţierii individuale, soluţionarea problemelor cetăţeniei Republicii Moldova cum este prevăzut în art. 88 din Constituţia Republicii Moldova.Atribuţiile în realizarea funcţiei de garant exercitate de preşedinţii republicilor, în dependenţă de regimul constituţional stabilit diferă de la stat la stat. Astfel, Preşedintele Statelor Unite ale Americii veghează la aplicare corectă a legilor (art.2, secţ.3), Preşedintele Republicii Italiene reprezintă unitatea naţională (art.87), Preşedintele Republicii Franceze veghează la respectarea Constituţiei şi este garantul independenţei naţionale, al integrităţii teritoriului şi al respectării tratatelor (art.5).Preşedintele Republicii Moldova este, totodată, garantul unităţii integrităţii teritoriale a ţării, care se raportează, în special, la caracterul unitar şi indivizibil al statului ( art. 1, alin. 1) şi la caracterul inalienabil al teritoriului (art.3, alin.1) proclamate de Constituţie. Caracterul unitar presupune că statul este organizat „pe baza principiului unităţii, are un singur centru de impulsuri, un ansamblu unic de instituţii cu putere de decizie politică şi juridică ; există, cu alte cuvinte, un singur organ legiuitor, un singur executiv — chiar dacă conducerea acestuia este bicefală — şi o singură autoritate judecătorească”.În calitate de şef al statului, pentru a-şi îndeplini rolul de garant al valorilor menţionate, Preşedintele Republicii Moldova dispune de importante prerogative: este comandantul suprem al forţelor armate; poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate; ia măsuri pentru respingerea agresiunii în caz de agresiune armată; declară stare de război, ia măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice (art.87).Atribuţiile Preşedintelui Republicii în realizarea funcţiei de garant al suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării sînt exercitate cu participarea altor organe ale puterii de stat. Astfel, măsurile luate de Preşedinte în realizarea funcţiei de garant necesită aprobarea Parlamentului, care poate fi prealabilă, în cazul cînd Parlamentul se află în sesiune sau post-factum, dacă se află în vacanţă ( Parlamentul se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii), iar actele Preşedintelui Republicii emise în acest scop necesită contrasemnătura Primministrului.