Drept

Noţiune. Caractere.

Societatea cu răspundere limitată este societatea ce se constituie, pe baza deplinei încrederi,  de două sau mai multe persoane ce pun în comun anumite bunuri pentru

a desfăşura activitatea comercială, în vederea împărţirii profitului şi care răspund pentru obligaţiile sociale în limita aportului lor .

Această societate are următoarele caractere:

- asocierea se bazează pe încrederea asociaţilor, societatea având un caracter intuitu personae.

- capitalul social este divizat în părţi sociale, nereprezentate prin titluri negociabile.

- asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale în limita aportului lor.

Legea reglementează societatea cu răspundere limitată cu asociat unic. O persoană fizică sau juridică, printr-o manifestare unilaterală de voinţă, poate constitui o societate comercială în care va fi deţinătorul tuturor părţilor sociale .  Art. 13 din Legea nr. 31/1990 dipune: „In cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale. Dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate. În societatea care se înfiinţează de către un asociat unic,valoarea aportului în natură va fi stabilit pe baza unei expertize de specialitate”.

Nu este permisă unei persoane să înfiinţeze mai multe societăţi în care este asociat unic. De asemenea, o societate de acest fel, nu poate constitui la rândul său o altă societate cu răspundere limitată cu un asociat unic . Dacă nu se respectă aceste interdicţii, Ministerul Finanţelor poate cere dizolvarea judecătorească a societăţii înfiinţate nelegal.

Constituirea societăţii.

Pentru constituirea societăţii cu răspundere limitată trebuiesc îndeplinite anumite condiţii.

- este necesară întocmirea actului constitutiv (contract şi statut, în societăţile pluripersonale; statut în societăţile unipersonale), în formă autentică.

Contractul de societate, precum şi statutul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic trebuie să cuprindă  elementele prevăzute în art. 7 din Legea nr. 31/1990.

- asociaţi pot fi orice persoane fizice sau juridice, respectându-se restricţiile impuse pentru societatea unipersonală. Fiind vorba de o societate intuitu personae, legea limitează la 50 numărul maxim de asociaţi.

- firma societăţii se compune dintr-o denumire fantezistă însoţită de menţiunea “societate cu răspundere limitată” sau “SRL”.

- capitalul social nu poate fi mai mic de 200 lei.  Potrivit prevederilor art. 91.din lege: „...şi societatea cu răspundere limitată sunt obligate să verse integral la data constituirii capitalul social subscris”. Pentru protecţia terţilor, legea impune ca înainte de a se începe operaţiunile comerciale, capitalul să fie vărsat integral.

- contractul trebuie să prevadă aportul fiecărui asociat în numerar sau în natură. Nu sunt permise prestaţiile în muncă şi creanţele ca aport social. În prezent nu mai sunt impuse plafoane pentru diferitele feluri de aporturi permise. Valoarea şi modul de evaluare a bunurilor, aduse ca aport în natură, trebuie menţionate în contractul de societate.

- capitalul social se divide în părţi sociale cu o valoare nominală egală ce nu poate fi mai mică de 10 lei. Părţile sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile. Nerespectarea acestei ultime interdicţii este infracţiune. De asemenea, contractul indică numărul părţilor sociale şi repartizarea lor între asociaţi. Numărul părţilor sociale cuvenite fiecăruia este proporţional cu cota de participare.

- actul constitutiv se înmatriculează şi se publică.

Funcţionarea societăţii.

Adunarea asociaţilor. Legea prevede adunarea asociaţilor ca un organism cu competenţă generală de deliberare şi decizie, ce are puterea să hotărască în toate problemele esenţiale ale societăţii.

Ea se convocă cel puţin o dată pe an şi ori de câte ori este necesar, de către administratori. Convocarea o poate face şi un asociat (un număr de asociaţi), ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, precum şi cenzorii când administratorii    nu-şi îndeplinesc obligaţia convocării.

Principalele atribuţii ale adunării generale a asociaţilor sunt precizate în art. 194 alin. 1 din Legea nr. 31/1990:

1. a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net;
2. b) să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;
3. c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite;
4. d) să modifice actul constitutiv.

                Dacă în actul constitutiv se prevede dreptul de retragere a asociatului pentru că nu este de acord cu modificările aduse acestuia, se aplică dispoziţiile art. 224 şi 225 din lege.

În cazul societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic obligaţiile,  menţionate mai sus, sunt exercitate de asociatul unic, care trebuie să consemneze în scris orice decizie adoptată.

Pentru luarea hotărârilor legea cere o dublă majoritate: o majoritate în numărul asociaţilor şi o majoritate în numărul părţilor sociale (capital).  Neobţinerea dublei majorităţi justifică convocarea unei noi adunări care poate decide oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea de capital reprezentată de asociaţii prezenţi (hotărârea se ia cu votul majorităţii asociaţilor prezenţi în adunare) .

Modificarea actului constitutiv se face cu votul tuturor asociaţilor (dacă contractul nu prevedea altfel).

Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Legea permite ca părţile să decidă dacă votul se poate exprima sau nu prin corespondenţă. Un asociat nu poate vota în deciziile asociaţilor cu privire la aporturile sale în natură sau cu privire la actele juridice încheiate între el şi societate.

Hotărârile trebuie înregistrate la registrul comerţului, dacă se referă la acte sau fapte a cărorn înregistrare este prevăzută de art. 21 din Legea nr. 26/1990 republicata si modificata de Legea Nr. 152/18.06.2015 ,  şi pot fi anulate de către instanţă la cererea celor interesaţi.

Administrarea societăţii. Societatea poate fi administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi. Desemnarea administratorilor şi stabilirea puterilor lor, se face de către adunarea asociaţilor cu respectarea dublei majorităţi .

Revocarea administratorilor se face cu votul tuturor asociaţilor dacă administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv sau prin votul dublei majorităţi, dacă ei au fost desemnaţi de adunarea asociaţilor.

Administratorii nu pot să exercite, fără autorizarea adunării asociaţilor, funcţia de administrator în alte societăţi concurente.

Dacă sunt numiţi mai mulţi administratori, asociaţii indică modul de lucru. Dacă s-a stabilit să lucreze împreună, deciziile se iau în unanimitate şi în caz de divergenţă vor hotărî asociaţii.

Dacă nu s-a indicat modul de lucru, fiecare din ei îşi exercită funcţia în mod individual. Când un administrator ia iniţiativa unei operaţii ce depăşeşte limitele operaţiilor obişnuite comerţului pe care-l face societatea, el trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi administratori. Dacă există opoziţie, vor decide asociaţii.

Administratorii pot face toate operaţiile care se impun pentru ducerea la îndeplinire a obiectului societăţii, cu excepţia restricţiilor impuse de lege şi actul constitutiv.

Prin art. 198 din lege, administratorul este obligat  să ţină un registru al asociaţilor, în care se vor înscrie, după caz, numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau seiul fiecărui asociat, partea acestuia din capitalul social , transferul părţilor sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea. Registrul poate fi cercetat de asociaţi şi creditori.  Administratorii răspund personal şi solidar pentru orice daună pricinuită prin nerespectarea acestei obligaţii.

Prin actul constitutiv, sau ulterior prin decizia adunării generale, dreptul de reprezentare aparţine administratorului desemnat în calitate de reprezentant al societăţii. In caz contrar, legea prezumă că acest drept aparţine fiecărui administrator.

În societăţile cu răspundere limitată cu asociat unic, atribuţiile sunt exercitate de către asociatul unic, dacă are şi calitatea de administrator .

Controlul gestiunii. Această activitate se poate face prin cenzori sau de către asociaţi. Aceştia din urmă îndeplinesc un asemenea mandat când nu s-au stabilit cenzori.

În principiu, numirea cenzorilor este facultativă. Ea devine obligatorie dacă numărul asociaţilor trece de 15.

Potrivit art. 199 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 societatea cu răspundere limitată poate avea unul sau mai mulţi cenzori. Dacă sunt mai mulţi cenzori, numărul acestora trebuie să fie impar. Cenzorul trebuie să fie expert  contabil.

OUG nr. 75/1999 privind auditul financiar republicata, reglementează statutul auditorului financiar.

Auditorul fianciar este numit şi poate fi revocat de adunarea asociaţilor, cu excepţia primului auditor financiar, care este desemnat prin actul constitutiv. Durata minimă a contractului de audit este fixată  de către adunarea asociaţilor.  Articolele 163, 164 şi 1641 din Legea nr. 31/1990 conţine drepturile, obligaţiile şi răspunderea auditorului financiar şi a auditorilor interni.

Potrivit art. 199 alin 5 din Legea nr. 31/1990: „În lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociaţi, care nu este administrator al societăţii, va exercita dreptul de control pe care asociaţii îl au în societăţile în nume colectiv”

Profit şi dividende. Fondul de rezervă

In urma aprobării situaţiilor financiare de către adunarea generală a asociaţilor, administratorii vor depune la registrul comerţului, în termen de 15 zile de la data adunării generale, copii ale situaţiilor financiare anuale, respectând prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, pentru a fi publicate respectând prevederile art. 185 din Legea nr. 31/1990.

Profitul obţinut este destinat  împărţirii  între asociaţi sub formă de dividende, şi constituirii fondului de rezervă ( cel puţin 5 % anual din profitul societăţii, până va atinge minim o cincime din capitalul social).

În art. 200 din Legea nr. 31/1990 prevede expres interdicţia pentru societatea cu răspundere limitată de a emite titluri de valoare (acţiuni sau obligaţiuni).

Transmiterea părţilor sociale.

Legea (LSC) reglementează transmiterea părţilor sociale între asociaţi, către persoane din afara societăţii şi prin succesiune .

Normele privind transmiterea părţilor sociale, din legea 31/1990 se completează cu regulile de drept comun privind cesiunea de creanţă şi cele referitoare la succesiuni.

Transmiterea părţilor sociale prin cesiune presupune consimţământul tuturor asociaţilor. Numai în acest mod se poate asigura caracterul intuitu personae al societăţii.

Consimţământul asociaţilor este cerut şi pentru continuarea societăţii cu moştenitorii asociatului decedat.

Cesiunea părţilor sociale.

1. a) între asociaţi. Se prevede expres, în art. 202 din Legea nr. 31/1990, că părţile sociale pot fi transmise între asociaţi. Cesiunea presupune un contract între asociatul cedent şi asciatul cesionar care trebuie să îmbrace forma autentică deoarece, indirect se modifică actul constitutiv. Această cesiune nu are nevoie de consimţământul asociaţilor, deoarece respectă caracterul intuitu personae al societăţii.

Ea trebuie notificată societăţii, fapt ce se îndeplineşte prin cererea de înscrierea a cesiunii în registrul asociaţilor.

Pentru terţi cesiunea devine opozabilă numai din momentul înscrierii în registrul comerţului.

Cesiunea nu este posibilă dacă actul constitutiv a interzis-o.

1. b) între asociaţi şi persoane din afara societăţii. Este permisă numai dacă a fost aprobată în prealabil de asociaţii ce reprezintă cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Deci, în acest caz este necesară o hotărâre a adunării asociaţilor. Decizia se ia în condiţii derogatorii de la regula dublei majorităţi. Cesiunea se face în formă autentică, trebuie notificată societăţii şi înscrisă în registrul registrul de asociaţi ai societăţii, va produce efecte faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în registrul comerţului.

Transmiterea părţilor sociale pe cale succesorală.

Legea  prevede în  (art. 202 alin. 3): „In cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevederile alin. 2, nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform  ultimului bilanţ contabil aprobat”.

Moştenitorii asociatului vor dobândi părţile sociale de la data decesului asociatului.

În acest caz, avem de a face cu manifestări de voinţă ale asociaţilor cu privire la continuarea societăţii cu moştenitorii.

Deci, dacă nu s-a interzis expres o continuare a societăţii cu succesorii, aceştia din urmă devin titulari ai părţilor sociale şi deci asociaţi în societatea cu răspunderea limitată.

Dacă s-ar depăşi numărul de 50 asociaţi, ei vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari care nu trebuie să ducă la depăşirea maximului legal.

Transmiterea pe cale succesorală trebuie notificată societăţii şi înregistrată la registrul comerţului.

Dacă s-a interzis continuarea societăţii cu succesorii, aceştia, ca titulari ai părţilor sociale, au dreptul la contravaloarea părţilor sociale calculată conform ultimului bilanţ aprobat .

Situaţii speciale de modificare a actului constitutiv.

Retragerea din societate.

Regulile ce guvernează retragerea asociatului din societăţile de persoane sunt aplicabile şi societăţii cu răspundere limitată.

Totuşi, în art.194 al.2 din LSC este prevăzut un caz special de retragere: asociatul poate să se retragă când nu este de acord cu modificările aduse actului constitutiv, dacă acest drept a fost înscris în actul constitutiv.

Asociatul retras, în aceste condiţii are dreptul la profit şi suportă pierderile până în ziua retragerii. De asemenea, are dreptul la o sumă de bani ce reprezintă valoarea cuvenită din patrimoniul social. El este obligat să suporte consecinţele unor operaţiuni aflate în curs de executare şi nu poate să-şi retragă partea ce i se cuvine decât după finalizarea operaţiunilor respective. Asociatul retras este obligat faţă de terţi până în ziua retragerii.

Excluderea asociatului.

Este supusă aceloraşi reguli ca şi excluderea asociatului din societăţile de persoane. Hotărârea judecătorească irevocabilă se va pronunţa şi asupra structurii capitalului social, şi se va publica, la cererea societăţii comerciale  în Monitorul Oficial.

Modificarea numărului asociaţilor.

Modificarea poate opera fie în sensul transformării unei societăţi cu mai mulţi asociaţi într-o societate unipersonală, fie în sens invers.

1. a) transformarea într-o societate cu mai mulţi asociaţi într-o societate cu asociat unic. Hotărârea de transformare trebuie să fie însoţită de cererea de retragere a celorlalţi asociaţi sau de o cesiune a părţilor sociale către asociatul unic.
2. b) Transformarea societăţii cu un asociat unic într-o societate cu mai mulţi asociaţi. Se realizează prin transmiterea de către asociatul unic de părţi sociale către alte persoane sau prin mărirea capitalului social (când noii asociaţi aduc aporturi în societate).

Actul modificator se face în formă autentică, se va înregistra la registrul comerţului şi se va publica.

Dizolvarea şi lichidarea societăţii.

Dizolvarea şi lichidarea acestei societăţi se face potrivit regulilor generale referitoare la dizolvare şi lichidare ( Legea nr. 31/1990 art. 227 şi 237 prevede cauzele generale de dizolvarea, care sunt aplicabile şi societăţii cu răspundere limitată)

Separat de asta, există situaţii speciale de dizolvare şi întâlnim anumite particularităţi în lichidarea societăţii cu răspundere limitată.

Astfel, dacă administratorul constată diminuarea activului net al societăţii, la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris (pierderile trebuie să fie stabilite prin situaţia financiară anuală aprobată conform legii),   va convoca adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie dizolvată

Potrivit art. 15324  alin. 4 din lege: „Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăşte dizolvarea societăţii, atunci societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile şi sub rezerva dispoziţiilor art. 10, să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al societăţii nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social”

De asemenea, art.229 LSC, prevede că societatea cu răspundere limitată se dizolvă dacă datorită falimentului, incapacităţii, excluderii, retragerii sau decesului unuia din asociaţi, numărul asociaţilor s-a redus la unul sigur. Dacă în actul constitutiv se prevede clauză de continuare cu moştenitorii, sau dacă societatea se transformă într-o societatea unipersonală, dizolvarea nu se produce.

Societatea cu un asociat unic poate fi dizolvată, la cererea  Ministerului Finanţelor, în numele statului, dacă nu se respectă interdicţiile prevăzute de lege cu privire la înfiinţarea ei.  Dizolvarea se poate cere de camera de comerţ şi industrie teritorială sau de orice persoană interesată.

Bibliografie

1. Beligrădeanu, S., Admisibilitatea încheierii contractelor de muncă sau a unor contracte civile între societăţile comerciale având capital privat şi asociaţii acestora”, în Revista de drept comercial, nr. 6/1993
2. Tratat de drept comercial român, ediţia a V-a , Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016.
3. Comăniţă, G., Discuţii cu privire la posibilitatea existenţei abuzului de drept în hotărârile adunării generale la societăţile cu răspundere limitată, în „Dreptul”, nr. 5
4. Economu, R., Societatea cu răspundere limitată cu un singur asociat, în Revista de drept comercial, nr. 5/1994;
5. Lefter, C., Societatea cu raspundere limitată în dreptul comparat, Bucureşti, 1993
6. Piperea, Gh., Natura juridică a societăţii comerciale unipersonale, în Revista de drept comercial, nr. 4/2000
7. Popescu, C.L., Posibilitatea de multiplicare în fapt a numărului societăţilor comerciale cu răspundere limitată constituite de o singură persoană, în Revista de Drept de comercial, nr. 11/1997
8. Stoica, Vernica., Consecinţe ale aplicării Legii nr. 31/1990 a societăţilor comerciale în dreptul succesoral, în Revista de drept comercial, nr. 3/1999
9. Ştefănescu, I.T., Asociatul unic- administrator poate fi concomitent şi salariat al societăţii sale cu răspundere  limitată”, în Revista de drept comercial, nr. 4/1998