Asigurarea facultativă de răspundere civilă acoperă în limita sumei prevăzută în contract daunele pe care asiguratul le-a cauzat unor terţe persoane. Asigurarea poate acoperi şi prejudiciile create prin angajarea răspunderii civile a altor persoane, de ex. soţul sau alte persoane aflate în întreţinere.
Terţa persoană poate fi una fizică sau juridică păgubită prin fapta proprie a asiguratului (sau a altor persoane prevăzute în contract), ori chiar de lucrul stipulat în contracte.
Despăgubirea se stabileşte în baza contractului şi prin tranzacţie între asigurat, terţul păgubit şi asigurator. Atunci când terţul prejudiciat nu este despăgubit, el poate, conform art. 42, alin.1 al Legii 136/1995, să se îndrepte împotriva celui răspunzător de producerea pagubei. Hotărârea va fi opozabilă asiguratorului numai dacă a fost introdus în proces.
O a doua posibilitate a terţului prejudiciat este acţiunea directă împotriva asiguratorului în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare (art.42, alin.2).
Dacă asiguratul dovedeşte că l-a despăgubit pe terţul păgubit, asiguratorul e obligat să plătească indemnizaţia. Asiguratorul poate refuza plata indemnizaţiei numai dacă paguba a fost cauzată intenţionat de către asigurat ori persoanele prevăzute în contract.
Despăgubirile stabilite prin tranzacţie sau hotărâre judecătoarească se plătesc nemijlocit asiguratului, sau terţului păgubit, fără a intra în patrimoniul asiguratului şi în consecinţă nu pot fi urmărite de creditorii acestuia.
Printre tipurile de contracte de răspundere civilă sunt întâlnite :
- asigurarea de răspundere civilă a angajatorului pentru salariaţii săi;
- asigurarea de răspundere civilă a cadrelor didactice pentru prejudiciile aduse terţilor de elevi şi ucenici aflaţi sub supravegherea lor;
- asigurarea de răspundere civilă a managerilor pentru prejudicii cauzate societăţii ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor ce le revin;