- În funcţie de natura juridică a raporturilor de asigurare:
- asigurări comerciale (faptă de comerţ pentru ambele părţi);
- asigurări mixte (asigurarea este faptă de comerţ pentru o parte şi civilă pentru cealaltă).
Pentru societăţile comerciale de asigurări, operaţiunea de asigurare este întotdeauna - faptă de comerţ aşa cum o consideră art.3, pct.17 - 18, C.Com., dar şi din punct de vedere subiectiv, asiguratorul fiind societate comercială.
Pentru asigurat, operaţiunea poate avea caracter civil.
În cazul asigurărilor comerciale se va aplica întotdeauna legea comercială. Dacă asigurarea e mixtă, în principiu se aplică tot legea comercială, numai dacă aceasta nu prevede altfel.
- În funcţie de modul în care iau naştere raporturile juridice de asigurare:
- asigurarea obligatorie;
- asigurarea facultativă.
Conform art.1 din Legea 136/1995, activitatea de asigurare se desfăşoară în România sub forma asigurărilor facultative şi obligatorii.
Potrivit art.2 al aceleiaşi legi, în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat şi asigurator, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin contractul de asigurare.
În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat şi asigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin Legea 136/1995 (art.3). Este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi travaie (art.4).
Asigurarea obligatorie se practică numai de asiguratorii autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor .
- În funcţie de obiectul asigurării:
- asigurări de bunuri: obiectul asigurării îl reprezintă un bun.
- asigurări de răspundere civilă: obiectul asigurării îl reprezintă o valoare patrimonială egală cu despăgubirile ce trebuie să le plătească asiguratul pentru prejudiciul creat terţilor pentru care răspunde conform legii civile.
- asigurări de persoane: obiectul îl reprezintă viaţa sau integritatea corporală.
Asigurările de bunuri şi de răspundere civilă sunt asigurări contra pagubelor (asigurări de daune).
Asigurarea de persoane nu are caracter de despăgubire, reprezentând un mijloc de capitalizare a unor sume de bani.
- În funcţie de subiectele raporturilor de asigurare:
- Asigurări directe
În cazul asigurării directe, raportul juridic ia naştere între asigurator şi o altă persoană.
Coasigurarea este tot o asigurare directă ce presupune existenţa a doi sau mai mulţi asiguratori. În acest caz, obligaţia plăţii indemnizaţiei de asigurare se divide conform părţii de risc asumate.
Asigurarea mutuală se realizează între mai multe persoane care au atât calitatea de asigurat, cât şi pe cea de asigurator. Ea se caracterizează prin aceea că părţile se obligă la plata primei de asigurare (cotizaţie) în scopul constituirii unui fond comun din care se plăteşte la survenirea cazului asigurat indemnizaţia de asigurat. Codul comercial arată că asigurarea mutuală nu are drept scop realizarea de beneficii, ci doar împărţirea riscurilor.
- b) Reasigurarea este forma de asigurare a asiguratorului direct la o altă societate de asigurări. Reasiguratorul contribuie, în schimbul primei la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratorul le plăteşte.