Drept

3.1. Noţiune şi forme

Ca urmare a încheierii unui contract de navlosire sau a unui contract de transport cu navele de linie, primirea la transport a mărfurilor se face pe baza de conosamente.

O definiţie a conosamentului se găseşte în art. 1 pct. 7 din Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare din 1978, care prevede că prin conosament se înţelege un document care face dovada unui contract de transport pe mare şi a preluării sau încărcării mărfurilor de către cărăuş, prin care cărăuşul se obligă să livreze mărfurile contra prezentării acestui document. O astfel de obligaţie se realizează prin prevederea expresă din document ca mărfurile să fie livrate la ordinul unei persoane nominalizate, la ordin, sau la purtător.

Aşa cum rezulta din definiţia data de Convenţia Naţiunilor Unite din 1978 conosamentului, precum şi ca oricare alt titlu de credit, prin voinţa părţilor, conosamentul poate avea una din următoarele forme:

1. Din punct de vedere al persoanei îndreptăţite să ridice marfa din portul de destinaţie, conosamentul poate fi:

- conosament nominativ, în care numele primitorului mărfii este expres menţionat în el, marfa putând fi predată la destinaţie numai acestei persoane;

- conosament la ordin, reprezintă un titlu de proprietate pe care destinatarul îl are asupra mărfii;

- conosament la purtător, în care nu sunt înscrise nici un fel de date cu privire la persoană şi simpla prezentare a conosamentului, dă dreptul deţinătorului de a intra în posesia directă a mărfurilor pe care le prevede.

Semnatarul conosamentului este obligat să-şi îndeplinească îndatorirea de a elibera mărfurile în cantitatea şi calitatea prevăzută în conosament, dar numai după ce, în prealabil, a verificat legitimitatea posesorului, de la aceasta regula făcând excepţie posesorul unui conosament la purtător.

2. Din punct de vedere al expedierii mărfii:
3. conosament "încărcat la bord";
4. conosament "primit spre încărcare" - se practica de regula în transportul cu nave de linie, iar menţiunile făcute pe conosamente urmate de semnătura şi ştampila armatorului, evită la destinaţie complicaţii de natură juridică.
5. Din punct de vedere al stării mărfii sau a ambalajului specificate în conosament:
6. conosament curat - presupune inexistenţa unei nereguli cu privire la marfa sau la ambalajul acesteia;
7. conosament pătat sau murdar - conţine menţiuni categorice privind starea necorespunzătoare a mărfii sau a ambalajului.
8. După modul de întocmire a conosamentului:
9. conosament direct - este o formă folosită în cazul transporturilor succesive cu mai multe nave, aparţinând unor navlosanţi diferiţi;
10. conosament fracţionat - este forma folosită în cazul în care primitorul mărfii doreşte să-şi revândă marfa înscrisă în conosament, în partizi mai mici, mai multor cumpărători;
11. conosament semnat sub protest - comandantul, ori de cate ori constată la încărcare nereguli în legătura cu marfa sau ambalajul acesteia, iar expeditorul refuză să ia un conosament murdar sau pătat, marfa nedescărcându-se din acest motiv, are posibilitatea de a descărca un conosament curat, semnat sub protest.

Conform pct. 3 din  Convenţia internaţională pentru unificarea anumitor reguli în materie de conosament, încheiată la Bruxelles la 25 august 1924, şi art. 14 din Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare din 1978, după ce mărfurile vor fi fost luate în primire, transportatorul, căpitanul sau agentul transportatorului este obligat, la cererea încărcătorului, să elibereze acestuia un conosament cu menţiunea "încărcat".

În conformitate cu art. 566 din Codul comercial, conosamentul va fi făcut în 4 exemplare originale, destinate căpitanului, proprietarului sau armatorului vasului, expeditorului şi persoanei căreia lucrurile încărcate trebuiesc predate (destinatarului). Pe fiecare original se va arăta persoana căreia îi este destinat.

3.2. Conţinutul conosamentului

Conosamentul trebuie să cuprindă, printre altele, următoarele menţiuni:

- natura generală a mărfurilor, marcajele principale necesare pentru identificarea mărfurilor, o declaraţie expresă, dacă este cazul, privind caracterul periculos al mărfurilor, numărul de colete sau de bucăţi, precum şi greutatea mărfurilor sau cantitatea lor exprimată în alt mod, aşa cum au fost furnizate aceste indicaţii de către expeditor;

- starea aparentă a mărfurilor;

- denumirea şi sediul principal al cărăuşului;

- denumirea şi sediul expeditorului;

- denumirea şi sediul destinatarului, dacă este numit de expeditor;

- portul de încărcare prevăzut în contractul de navlosire sau de transport maritim şi data la care mărfurile au fost preluate în portul de încărcare;

               - portul de descărcare prevăzut în contractul de transport maritim;

               - denumirea, pavilionul şi capacitatea navei;

- numărul de exemplare originale ale conosamentului;

- locul emiterii conosamentului;

- semnătura cărăuşului sau a unei persoane care acţionează în numele său;

- navulul şi alte sume de bani cuvenite companiei de navigaţie şi cine le-a plătit sau cine le va plăti;

- data sau termenul de livrare a mărfurilor în portul de descărcare, daca aceasta data face obiectul unui acord expres intre părţi;

- limita sau limitele majorate ale răspunderii, au fost fixate prin acordul părţilor, conform Convenţiei din 1987.

În cazul în care la primirea mărfii la transport, cărăuşul ştie sau are motive să creadă că marfa nu reprezintă ceea ce se prevede în conosament, sau dacă nu a avut mijloacele de a controla realitatea menţiunilor, va proceda la prevederea unei rezerve prin arătarea inexactităţilor sau motivul bănuielilor, ori absenţa mijloacelor de control. Atunci când se eliberează conosamentul fără aceste rezerve, există prezumţia că mărfurile primite sunt în stare aparent bună.