- Sediul materiei. Această limită specială a exclusivităţii exploatării invenţiei brevetate este reglementată prin art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1991, republicată, în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 ter din Convenţia de la Paris din 1883 pentru apărarea proprietăţii industriale. De altfel, instituţia mai este reglementată şi prin art. 27 din Convenţia de la Paris privind aviaţia civilă internaţională din 1919 (revizuită la Chicago în 1944) (ratificată prin Decretul nr. 194/1965).[1]
În doctrină, această limită specială este identificată şi sub denumirea de "imunitatea vehiculelor".
- Potrivit art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1991, republicată, "Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 33 şi 34: a) folosirea invenţiilor în construcţia şi în funcţionarea vehiculelor terestre, aeriene, precum şi la bordul navelor sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestora, aparţinând statelor membre ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile, la care România este parte, când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul României, temporar sau accidental, cu condiţia ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor;".
- Raţiune. Textul este menit să contribuie la asigurarea liberei circulaţii a vehiculelor terestre sau aeriene şi a navelor [vehicule]. Totodată, se ţine seama de realităţi, întrucât absenţa unei asemenea reglementări ar pune autorităţile statale în faţa unor probleme uneori insurmontabile (cum ar fi, de exemplu, identificarea modalităţilor concrete prin care s-ar realiza controlul aeronavelor ori al navelor care tranzitează teritoriul ţării, sub aspectul neîncălcării drepturilor de proprietate industrială).
- Condiţii. Următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ pentru ca terţii să poată invoca, în raport cu titularul brevetului de invenţie, această licenţă legală:
- a) Vehiculul terestru sau aerian ori nava [vehiculul] - fiind asimilate şi accesoriile acestora (remorci, vagoane, containere[2])[3] - trebuie să aparţină[4] unui stat membru la o convenţie internaţională privind invenţiile, la care România este parte[5];
- b) Invenţia utilizată în construcţia sau funcţionarea vehiculului sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestuia trebuie să fie brevetată în România;
- c) Această invenţie trebuie să fie folosită exclusiv pentru nevoile vehiculului; piesele detaşate şi echipamentele de schimb sunt asimilate, fiind permisă montarea acestora, inclusiv montarea pentru repararea altor vehicule; deţinerea de produse brevetate la bordul vehiculului în alte scopuri (de exemplu, pentru vânzare sau tranzit) constituie contrafacere[6]
- d) Vehiculul trebuie să fi pătruns temporar (inclusiv în cazul intrărilor periodice) sau accidental (de exemplu, în caz de avarie, furtună, eroare de pilotaj etc.) pe teritoriul României.
- Efecte. Dacă aceste patru condiţii cumulative sunt îndeplinite, titularul brevetului nu poate opune terţului exclusivitatea exploatării invenţiei pe care a brevetat-o în România.[7]
[1] A se vedea în acest sens: I. Cameniţă, op.cit., p. 188: V. Roş, Dreptul proprietăţii intelectuale, Editura Global Lex, Bucureşti, 2001, p. 392.
[2] Astfel cum s-a observat, "[…] produsele din conteiner ar putea genera contrafacerea, numai conteinerul fiind exceptat de dispoziţiile art. 5 ter (2)" [din Convenţia de la Paris din 1883 - nota noastră, Lucian Mihai] (I. Cameniţă, op.cit., p. 189).
[3] "Accesoriile acestor vehicule" sunt prevăzute in terminis de art. 5 ter pct. 2 din Convenţia de la Paris din 1983 pentru apărarea proprietăţii industriale.
[4] Să fie înregistrate.
[5] "Prin nave aparţinând unei ţări a Uniunii trebuie înţelese navele care poartă pavilionul unei asemenea ţări, nefiind nevoie ca proprietarul să fie cetăţean al unei asemenea ţări" (I. Cameniţă, op.cit., p. 187).
[6] "Deţinerea de produse brevetate la bordul vehiculelor care pătrund pe teritoriul României, vânzarea lor sau tranzitul nu restrâng dreptul exclusiv, proprietarii făcându-se vinovaţi de contrafacere" (I. Cameniţă, loc. cit.). A se vedea şi V. Roş, loc. cit.
[7] "Să presupunem că o navă comercială sau de pasageri străină pătrunde în portul Constanţa şi acostează la chei. Pilotul român care a condus din larg nava la chei a observat că la sistemul de ghidare a navei s-a folosit o invenţie românească al cărei titular este chiar Navrom Constanţa. Dacă n-ar exista prevederile art. 47 lit. a [din Legea nr. 62/1974, care a precedat actuala Lege nr. 64/1991 - sublinierea noastră, L.M.], proprietarul s-ar face vinovat de contrafacere şi eventual judecat, în cadrul unei acţiuni civile sau penale, de instanţa judecătorească din Constanţa. Dar, principiul imunităţii, prevăzut de lege ca un act de restrângere a dreptului exclusiv al titularului în cazul dat, fereşte proprietarul de orice consecinţe" (I. Cameniţă, loc.cit.).