Deoarece Codul comercial român se întemeiază pe o concepţie obiectivă asupra dreptului comercial, pentru determinarea raporturilor care formează obiectul acestei ramuri de drept, codul stabileşte anumite acte juridice şi operaţiuni pe care le califică drept fapte de comerţ. Prin săvârşirea unei fapte de comerţ se naşte un raport juridic reglementat de legile comerciale.
Art. 3 C.com. prevede: „Legea consideră ca fapte de comerţ:
- Cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea, spre a se revinde, de obligaţiuni ale statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ;
- Vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau lucrate şi vânzările de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
- Contractele de report asupra obligaţiunilor de stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ;
- Cumpărările sau vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;
- Orice întreprinderi de furnituri;
- Întreprinderile de spectacole publice;
- Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficii de afaceri;
- Întreprinderile de construcţii;
- Întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;
- Întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă, când altul decât autorul sau artistul vinde;
- Operaţiunile de bancă şi schimb;
- Operaţiunile de mijlocire (sămsărie) în afaceri comerciale;
- Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat;
- Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
- Construcţia, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigaţia interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas;
- Expediţiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul pe mare şi la navigaţie;
- Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
- Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaţiunii;
- Depozitele pentru cauză de comerţ;
- Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele."
În continuare, art. 4 C. com. mai prevede că sunt socotite „fapte de comerţ" şi „celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul."
De asemenea, art. 56 C. com. prevede: „Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi legii comerciale, afară de dispoziţiunile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel."
Astfel, codul stabileşte, în principal, actele şi operaţiunile calificate drept fapte de comerţ şi care vor fi reglementate de legea comercială, indiferent de calitatea părţilor (comercianţi sau necomercianţi). Prin stabilirea faptelor de comerţ se determină şi persoanele care au calitatea de comerciant: potrivit art. 7 C.com., este comerciant orice persoană care săvârşeşte cu caracter profesional una din faptele de comerţ prevăzute de art. 3 C.com. Odată dobândită calitatea de comerciant, toate actele şi operaţiunile persoanei respective sunt prezumate a fi comerciale, în temeiul art. 4 C.com., şi se vor supune legii comerciale.
Fapta de comerţ poate fi definită ca fiind actul juridic, faptul juridic sau operaţiunea prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia bunurilor, efectuată cu intenţia de a obţine anumite beneficii (profit).
În doctrina clasică, faptele de comerţ au fost clasificate în două mari categorii:
- a) fapte de comerţ obiective, care sunt determinate de lege şi produc efecte juridice în temeiul legii, independent de calitatea persoanei care le săvârşeşte (comerciant sau necomerciant);
- b) fapte de comerţ subiective, adică faptele care dobândesc caracter comercial datorită săvârşirii lor de către o persoană care are calitatea de