Drept

Ambele contracte de transport naval (de navlosire şi cu nave de linie), potrivit art. 557 Cod comercial se încheie sub forma scrisa, folosindu-se formulare tipizate, care diferă în raport de felul navlosirii, de felul mărfii transportate etc.

In transporturile maritime de mărfuri executate de companiile româneşti, se foloseşte, indiferent de felul încărcăturii, un contract tip denumit "Gencon", imprimat în limba engleză.

Încheierea contractului de transport se face pe baza ofertei făcute de oricare din viitoarele părţi, şi acceptarea ei de către cealaltă parte.

Prin voinţa legiuitorului, contractul de transport maritim de mărfuri având un caracter consensual, momentul încheierii sale valabile este cel al realizării acordului de voinţa intre părţii. Acest contract neavând un caracter real, remiterea mărfii cărăuşului, pentru transport, are loc ulterior momentului încheierii contractului.

Prestaţiile de transporturi maritime internaţionale se vând şi se cumpăra pe aşa-numita "piaţă mondială a navlurilor". Prin urmare, pe piaţa mondiala a navlurilor se formează cererea şi oferta pentru fiecare fel de marfa şi navlosire.

Raporturile dintre navlosant şi navlositor sunt concretizate în contractul de navlosire, cele dintre expeditor şi compania de transport cu navele de linie, în contractul de transport, si, în ambele cazuri, în conosament. Contractul sub cele doua forme şi conosamentul fac dovada încheierii contractului de transport şi a condiţiilor de executare a transportului, acestea putând fi dovedite şi cu oricare alt mijloc legal de proba.

Contractul de navlosire cat şi contractul de transport cu navele de linie trebuie sa cuprindă următoarele menţiuni:

1. în contractul de navlosire se menţionează naţionalitatea, clasa de înregistrare, tonajul, felul propulsiei, viteza, locul unde se afla în momentul încheierii contractului şi data la care este gata de încărcare.
2. numele şi prenumele (denumirea) şi adresa (sediul) părţilor contractante (navlosantului şi navlositorului, în contractul de navlosire şi cele ale companiei de transport şi expeditorului, în contractul de transport). Ca parte din contract, în calitate de transportator, poate sa nu fie proprietarul navei, ci numai ca armator, adică acela care exploatează o nava în nume propriu, care poate aparţine lui ori altuia, în scop de navigaţie;
3. numele (denumirea) şi adresa (sediul) destinatarului mărfurilor pentru ca transportatorul sa ştie persoana fizica sau juridica îndreptăţită să ceară eliberarea mărfii la destinaţie;
4. locul şi timpul stabilit pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor, acestea putând fi diferite în raport de locul încheierii contractului. În contract se precizează şi data punerii la dispoziţia expeditorului a navei pentru încărcare, precum şi locul unde se afla nava în momentul încheierii contractului;
5. navlul şi alte sume datorate de către navlositor ca urmare a executării transportului şi a altor operaţiunii. Compania de navigaţie are un drept de retenţie asupra mărfii pana la plata sumelor ce i se cuvin ca urmare a executării transportului.
6. denumirea mărfurilor şi determinarea lor cantitativa prin menţionarea tonajului navlosit sau a metrilor cubi.

Pe lângă aceste menţiuni, a căror menţionare expresă este obligatorie, se considera ca făcând parte implicita din contractul încheiat, următoarele clauze: compania de transport garantează buna stare de navigabilitate a navei, aceasta obligaţie presupunând dotarea navei cu tot ceea ce este necesar călătoriei respective; compania de transport garantează efectuarea transportului astfel ca mărfurile sa ajungă în stare buna la destinaţie; sa respecte itinerarul stabilit, sa nu se abată de la traseu, cu excepţia cazurilor fortuite sau majore; părţile trebuie sa contribuie cu buna credinţa la realizarea scopului pentru care au încheiat contractul.