CAPITOLUL I
CONCEPTE ŞI CLASIFICARE
- Raţiunea instituirii limitelor dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei. Dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei este, aşa cum am arătat[1], un drept real, aşadar un drept absolut, în sensul că este opozabil erga omnes. Dintr-o altă perspectivă însă, acest drept nu are caracter absolut, în sensul că prerogativele ce îl compun comportă anumite limitări stabilite de legiuitor ca urmare a necesităţii ocrotirii şi a altor interese (de natură economică, socială ori ţinând de echitate) decât cele aparţinând titularului brevetului de invenţie. Ansamblul acestor limitări contribuie la prevenirea transformării brevetului de invenţie într-un monopol absolut, ceea ce ar constitui un factor de frânare, iar nu de stimulare a progresului tehnico-ştiinţific.
- Limitele instituite de legiuitor au ca obiect numai exclusivitatea exploatării invenţiei, aşadar numai o latură - latura "negativă"[2] - a conţinutului dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei.
- Categorii de limite. Aceste limite sunt de două feluri, şi anume limite generale şi, respectiv, limite speciale.[3]
3.1. Limitele generale sunt aplicabile oricărui titular de brevet, indiferent de obiectul invenţiei ori de modalitatea de folosire a acesteia.
3.2. Pe de altă parte, limitele speciale fie că privesc numai anumite categorii de titulari de brevet, fie că se referă numai la anumite categorii de invenţii, fie că au în vedere anumite condiţii în care invenţiile sunt utilizate. Limitele speciale, dacă sunt privite din perspectiva titularului brevetului, constituie ştirbiri ale prerogativei sale de a opune terţilor acest brevet. Pe de altă parte, dacă sunt privite din perspectiva terţilor beneficiari, aceste limite speciale constituie permisiuni de utilizare - în condiţiile strict prevăzute de lege - a invenţiei; este motivul pentru care unele dintre aceste limite speciale sunt numite "licenţe".[4]
- Enumerare. Limitele generale constau în caracterul teritorial şi în caracterul temporar al exclusivităţii exploatării invenţiei.
Limitele speciale sunt mai numeroase. În prezent, în dreptul român sunt reglementate următoarele limite speciale: dreptul de folosire a unei invenţii brevetate în construcţia şi funcţionarea vehiculelor; dreptul de folosire personală anterioară; dreptul de producere sau de folosire a invenţiei în scop experimental; dreptul de folosire a invenţiei asupra căreia dreptul de proprietate industrială s-a epuizat; dreptul de folosire personală ulterioară; licenţele obligatorii.
- Implicaţiile TRIPS asupra reglementării interne a unora dintre limitele speciale ale exclusivităţii exploatării invenţiei. Astfel cum în mod justificat s-a arătat[5], dispoziţiile interne referitoare la unele dintre aceste limite speciale sunt completate cu prevederile art. 30 şi 31 din TRIPS, conform cărora:
- 30:"Membrii vor putea să prevadă excepţii limitate la drepturile exclusive conferite printr-un brevet, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere în mod nejustificat exploatării normale a brevetului şi nici să cauzeze un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularului brevetului, cu luarea în considerare a intereselor legitime ale terţilor.";
- 31: "În cazurile în care legislaţia unui Membru permite alte utilizări[6] ale obiectului unui brevet fără autorizarea deţinătorului dreptului, inclusiv utilizarea de către puterile publice sau de către terţi autorizaţi de către acestea, vor fi respectate următoarele prevederi:
- autorizarea acestei utilizări va fi examinată pe baza circumstanţelor proprii acesteia;
- o astfel de utilizare va putea să nu fie permisă decât dacă, înaintea acestei utilizări, candidatul utilizator s-a străduit să obţină autorizarea de la deţinătorul dreptului, în condiţii şi modalităţi comerciale rezonabile şi dacă cu toate eforturile sale nu a reuşit aceasta într-un termen rezonabil. Un Membru va putea deroga de la această prevedere în situaţii de urgenţă naţională sau în alte circumstanţe de extremă urgenţă sau în caz de utilizare publică în scopuri necomerciale. În situaţii de urgenţă naţională sau de alte circumstanţe de extremă urgenţă, deţinătorul dreptului va fi totuşi avizat imediat ce va fi rezonabil posibil. În caz de utilizare publică în scopuri necomerciale, atunci când puterile publice sau întreprinderea contractantă, fără să facă cercetare de brevet, cunosc sau au motive demonstrabile de a cunoaşte că un brevet valabil este sau va fi utilizat de către puterile publice sau în contul acestora, deţinătorul dreptului va fi avizat despre aceasta în cel mai scurt timp;
- întinderea şi durata unei astfel de utilizări vor fi limitate la scopurile pentru care aceasta a fost autorizată, iar în cazul tehnologiei de semi-conductori, respectiva utilizare va fi destinată numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practică ce a fost stabilită, în baza unei proceduri judiciare sau administrative, ca fiind anticoncurenţială;
- o astfel de utilizare va fi neexclusivă;
- o astfel de utilizare va fi netransmisibilă, cu excepţia părţii din întreprindere sau a fondului de comerţ care beneficiază de aceasta;
- orice utilizare de acest gen va fi autorizată în principal pentru aprovizionarea pieţei interne a Membrului care a autorizat această utilizare;
- autorizarea unei astfel de utilizări va fi susceptibilă de a înceta, sub rezerva ca interesele legitime ale persoanelor astfel autorizate să fie protejate de o manieră adecvată, dacă şi atunci când circumstanţele care au condus la aceasta încetează să existe şi este de crezut că nu se vor mai reproduce. Autoritatea competentă va fi abilitată să reexamineze, pe bază de cerere motivată, dacă circumstanţele continuă să existe;
- deţinătorul dreptului va primi o remunerare adecvată corespunzătoare fiecărui caz în parte, cu luarea în considerare a valorii economice a autorizării;
- valabilitatea juridică a oricărei decizii privind autorizarea unei astfel de utilizări va putea face obiectul unei revizuiri judiciare sau altei revizuiri independente de către o autoritate superioară distinctă a acestui Membru;
- orice decizie referitoare la remunerarea prevăzută în raport cu o astfel de utilizare va putea face obiectul unei revizuiri judiciare sau unei alte revizuiri independente de către o autoritate superioară distinctă a acestui Membru;
- Membrii nu sunt ţinuţi să aplice condiţiile enunţate la alineatele b) şi f) în cazurile în care o astfel de utilizare este permisă pentru a remedia o practică considerată ca anticoncurenţială ca urmare a unei proceduri judiciare sau administrative. Necesitatea de a corecta practicile anticoncurenţiale poate fi luată în considerare în stabilirea remunerării în astfel de cazuri. Autorităţile competente vor fi abilitate să refuze încetarea autorizării dacă şi atunci când circumstanţele care au condus la această autorizare riscă să se producă din nou;
- În cazurile în care o astfel de utilizare este autorizată pentru a permite exploatarea unui brevet ("al doilea brevet") care nu poate fi exploatat fără să aducă atingere unui alt brevet ("primul brevet"), următoarele condiţii suplimentare vor fi aplicabile:
- invenţia revendicată în cel de-al doilea brevet presupune un progres tehnologic important, de un interes economic substanţial, în raport cu invenţia revendicată în primul brevet;
- titularul unui brevet va avea dreptul la o licenţă reciprocă în condiţii rezonabile pentru utilizarea invenţiei revendicate în cel de-al doilea brevet; şi
- utilizarea autorizată în raport cu primul brevet va fi netransmisibilă cu excepţia cazului în care cel de-al doilea brevet este de asemenea transmis."
[1] A se vedea supra, Secţiunea a II-a din Capitolul I al Titlului al III-lea.
[2] Reamintim că latura "pozitivă" a dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei este constituită din dreptul de exploatare a invenţiei. A se vedea supra, Secţiunea I a Capitolului al II-lea din Titlul al III-lea.
[3] În acest sens, a se vedea A. Petrescu, L. Mihai, Invenţia, p. 130.
[4] Pentru clasificarea "licenţelor" în licenţe legale, voluntare sau mixte, a se vedea A. Petrescu, L. Mihai, Invenţia, în Drept de proprietate industrială. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Invenţia. Inovaţia de A.Petrescu, L.Mihai, Universitatea din Bucureşti, 1987, p. 50-204 - 205. [În continuare, această lucrare va fi citată: A. Petrescu, L. Mihai, Invenţia.].
[5] A se vedea C.-I. Stoica, R. Dincă, Consideraţii teoretice şi practice referitoare la efectele Acordului TRIPS asupra sistemului de drept românesc, în "Revista de drept comercial", nr. 7-8/2001, p. 179 - 181.
[6] Este vorba despre "alte utilizări" decât cele autorizate prin art. 30.