Parte esenţială a activităţii economice, activitatea de transport constă în acele acţiuni prin care se organizează şi se realizează deplasarea călătorilor şi mărfurilor în spaţiu şi timp.
Prin sistemul naţional de transport se realizează legătura între producţie şi consum şi în general satisfacerea necesitaţilor materiale şi spirituale ale societăţii. Prin urmare, obiectul activităţii de transport constă în deplasarea în spaţiu de mărfuri, bunuri şi persoane.
Se consideră că transporturile constituie o prelungire a procesului de producţie, pe care îl continuă şi îl desăvârşeşte, iar prin această activitate de transport se adaugă la valoarea mărfurilor. Prin activitatea de transport nu se creează bunuri materiale; aceleaşi mărfuri deplasate în alt loc capătă o valoare superioară.
Activitatea de transport este strâns legată de dreptul constituţional al cetăţenilor la liberă circulaţie în ţară şi străinătate.
Normele generale aplicabile transporturilor rutiere, feroviare, navale şi aeriene, componentele reţelei de transport de interes naţional şi european, precum şi atribuţiile şi răspunderile autorităţilor competente de reglementare, coordonare, control, inspecţie şi supraveghere cu privire la activităţile de transport şi la mijloacele de transport sunt stabilite de Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată prin Legea nr. 197/1998, republicată în M. Of. nr. 552 din 11.11.1999 în baza legii de aprobare, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 94/2000 şi Legea nr. 51/2002 privind aprobarea acestei din urmă ordonanţe. În acelaşi timp, după cum vom arăta în cele ce urmează, reglementări specifice fiecărui tip de activitate de transport pot fi regăsite în diferite acte normative speciale.
Principalele obiective ale sistemului naţional de transport sunt:
- a) realizarea conectării tuturor localităţilor la reţeaua naţională de transport;
- b) asigurarea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor;
- c) asigurarea liberei circulaţii a bunurilor;
- d) asigurarea efectuării transporturilor care privesc siguranţa naţională;
- e) asigurarea racordării lui la sistemele internaţionale de transport;
- f) participarea la dezvoltarea economică şi socială a ţării.
Dezvoltarea sistemului naţional de transport se realizează ţinându-se seama de următoarele cerinţe: promovarea programelor naţionale de realizare a unei dezvoltări durabile a economiei naţionale; nevoile de apărare a ţării; asigurarea unui nivel ridicat de siguranţă a traficului; eficienţa economică; asigurarea condiţiilor de conservare şi de protejare a mediului; utilizarea raţională a energiei; respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. În toate raporturile generate de activitatea de transport protecţia vieţii umane şi a mediului este prioritară.
Sistemul naţional de transport constituie parte integrantă a sistemului economic şi social şi are următoarele componente: infrastructurile de transport rutier, feroviar, naval şi aerian; mijloacele de transport; operatorii de transport şi ai activităţilor conexe transporturilor; sistemele de management al traficului şi sistemele de poziţionare şi navigaţie.
Modurile de transport sunt:
- a) transportul rutier;
- b) transportul feroviar;
- c) transportul naval;
- d) transportul aerian;
- e) transportul multimodal şi combinat.
Fiecare mod de transport are în compunere infrastructura de transport, mijloacele de transport, operatorii de transport şi ai activităţilor conexe transportului, precum şi sistemele de management al traficului şi sistemele de poziţionare şi navigaţie, după caz.
Infrastructurile destinate desfăşurării activităţilor de transport sunt căile de comunicaţie rutiere, feroviare, navale şi aeriene. Infrastructurile de transport sunt destinate desfăşurării activităţilor de transport, activităţilor conexe transporturilor şi activităţilor privind administrarea infrastructurilor respective. Infrastructurile de transport sunt de interes naţional şi de interes european şi împreună cu sistemele de management al traficului şi cu sistemele de poziţionare şi navigaţie constituie reţelele de transport care pot fi de interes naţional sau de interes european.
Mijloacele de transport sunt mijloace mobile, cu sau fără propulsie, amenajate pentru transportul de persoane sau de bunuri, special destinate să se deplaseze pe o cale de comunicaţie rutieră, feroviară, navală sau aeriană.
Operatorii de transport sunt transportatori, români sau străini, care au acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructura deschisă accesului public. Prin transportatori se înţelege persoanele fizice sau juridice, autorizate să efectueze transporturi, interne sau internaţionale, de persoane ori de bunuri, în interes public sau în interes propriu, cu mijloace de transport deţinute în proprietate sau cu contract de închiriere ori leasing.
Operatorii activităţilor conexe transporturilor sunt persoane fizice sau juridice care efectuează activităţile ce se desfăşoară în legătură cu/sau în timpul transportului.
Utilizatorii de transporturi au acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de transport de interes public, pot alege liber modul de transport prin care îşi exercită dreptul de a se deplasa, au posibilitatea de a efectua ei înşişi transportul ori de a apela la serviciile unui transportator liber ales.
Statul sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public, subvenţionează sau, după caz, susţine financiar transportul public de călători, garantează libera iniţiativă şi autonomia transportatorilor şi asigură condiţiile unei concurenţe loiale între modurile de transport şi între diferitele categorii de transportatori.
Ministerul Transporturilor coordonează modurile de transport printr-o abordare multimodală, ţinând seama de capacităţile existente sau de cele prevăzute pentru fiecare mod de transport şi de promovarea unei dezvoltări raţionale a transporturilor combinate, cu respectarea reglementărilor specifice fiecărui mod de transport.
Ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, Ministerul Transporturilor are următoarele atribuţii principale:
- elaborează strategiile de dezvoltare a activităţilor de transport;
- elaborează şi supune spre adoptare Guvernului programele şi priorităţile de modernizare şi dezvoltare a infrastructurilor de transport deschise accesului public, aparţinând domeniului public;
- asigură administrarea infrastructurilor de transport deschise accesului public, de interes naţional şi european, aparţinând domeniului public al statului;
- asigură tuturor utilizatorilor acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de transport deschise accesului public;
- asigură beneficiarilor de transport dreptul de a alege liber modul de transport, transportatorul şi mijlocul de transport;
- sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public;
- stimulează libera iniţiativă şi asigură autonomia transportatorilor;
- asigură condiţiile unui mediu concurenţial normal în interiorul fiecărui mod de transport, precum şi între modurile de transport;
- asigură efectuarea transporturilor militare şi a transporturilor de intervenţie în caz de calamităţi naturale sau în alte situaţii deosebite;
- elaborează politica economică în domeniul transporturilor;
- elaborează politici pentru dezvoltarea transporturilor multimodale şi a transportului combinat;
- asigură gestionarea proprietăţilor publice şi private ale statului din domeniul transporturilor, atribuite în administrare prin lege;
- aprobă sau supune spre aprobare Guvernului, după caz, tarife sau taxe de utilizare a infrastructurilor de transport deschise accesului public, aparţinând domeniului public al statului;
- clasifică reţelele de transport de interes naţional şi european, în conformitate cu standardele naţionale şi europene;
- autorizează funcţionarea porturilor, aerodromurilor civile, gărilor şi a autogărilor;
Ca autoritate de stat în domeniul transporturilor feroviare, rutiere, maritime, pe apele interioare, aeriene, multimodale şi combinate, Ministerul Transporturilor are următoarele atribuţii principale:
- elaborează proiecte de acte normative şi aprobă norme tehnice destinate asigurării compatibilităţii sistemului naţional de transport cu sistemele de transport internaţionale;
- emite norme tehnice obligatorii pentru construcţia, modernizarea, întreţinerea şi exploatarea infrastructurilor de transport, precum şi pentru construcţia, inspecţia tehnică şi exploatarea mijloacelor de transport;
- emite norme obligatorii de atestare, certificare, licenţiere şi brevetare a personalului care lucrează în transporturi sau concură la siguranţa traficului şi stabileşte condiţiile de suspendare sau de anulare a atestatelor, certificatelor, licenţelor sau brevetelor acordate;
- organizează examene şi autorizări şi emite atestate, autorizaţii, certificate, licenţe şi brevete pentru personalul din transporturi, precum şi pentru operatori;
- emite norme obligatorii de licenţiere şi autorizare a agenţilor economici care efectuează sau vor efectua activităţi de transport ori activităţi specifice siguranţei traficului şi stabileşte condiţiile de acordare, de suspendare sau de anulare a licenţelor şi autorizaţiilor;
- emite norme obligatorii de siguranţă a traficului în transporturile rutiere, feroviare, navale, aeriene, precum şi pentru transportul multimodal şi combinat şi supraveghează respectarea acestora;
- emite norme obligatorii pentru efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase;
- acordă sau retrage dreptul de arborare a pavilionului românesc navelor sau aeronavelor civile, în condiţiile legii;
- aprobă survolarea spaţiului aerian al României, decolarea şi aterizarea aeronavelor civile de pe/şi pe aeroporturile situate pe teritoriul României;
- asigură dirijarea aeronavelor în spaţiul aerian al României şi a navelor în apele naţionale navigabile, în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale;
- aprobă aplicarea reglementărilor specifice adoptate de organizaţiile de aviaţie civilă din Comunitatea Europeană la care autoritatea română în domeniul aviaţiei civile este parte;
- exercită activitatea de registru, de inspecţie şi de control în transporturi;
- acordă permisiunea de intrare şi de plecare a navelor româneşti şi străine în/şi din porturile civile româneşti;
- stabileşte condiţiile de înmatriculare a navelor, aeronavelor, autovehiculelor şi a materialului rulant;
- asigură certificarea de tip şi individuală a mijloacelor de transport;
- supraveghează navele, indiferent de pavilionul acestora, în apele naţionale navigabile;
- anchetează evenimentele sau accidentele grave produse în activităţile de transport.
Transportul de persoane sau de bunuri poate fi atât transport în interes public cât şi transport în interes propriu.
Transporturile în interes public, denumite şi transporturi publice, sunt cele executate de persoane juridice sau fizice, în condiţii nediscriminatorii de acces pentru terţi, pe baza unui contract de transport, contra plată.
Contractul de transport se încheie între transportator şi beneficiarul de transport şi se probează, pentru transportul de persoane, printr-un titlu de transport înmânat pasagerului, iar pentru transportul de mărfuri, printr-un document specific de transport.
Contractul de transport poate fi încheiat direct cu transportatorul sau prin intermediari de transport, autorizaţi de Ministerul Transporturilor.
Transportul în interes propriu sau în interes personal este executat de persoane fizice în vederea asigurării deplasării unor persoane sau bunuri, precum şi transportul în folos propriu, organizat de persoane fizice sau juridice pentru activităţile proprii autorizate, cu mijloacele de transport pe care le deţin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere sau leasing.
Transportul în folos propriu de bunuri şi de persoane trebuie să constituie accesoriul unei alte activităţi economice executate de persoana care îl organizează, iar bunurile transportate trebuie să fie proprietatea acesteia ori să fie rezultatul activităţii sale.
Transporturile în interes propriu de persoane sau de bunuri se execută fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în bunuri sau servicii.
Persoanele fizice sau juridice care efectuează transporturi de bunuri şi de persoane, altele decât cele în interes personal, se autorizează de către Ministerul Transporturilor. Evidenţa autorizaţiilor se ţine de către Ministerul Transporturilor în registre unice, pe moduri de transport. Sunt exceptate persoanele fizice sau juridice care efectuează transporturi în regim de taximetrie.
Tarifele transporturilor publice se formează liber şi concurenţial pe baza cererii şi a ofertei.
Specificul fiecărei categorii de transport impune însă o organizare proprie, care variază de la o categorie la alta.
Transporturile pe cale ferată, auto, navale (fluviale şi maritime) şi aeriene se realizează de către agenţii economici (unităţi specializate), cărora le revine obligaţia, în temeiul unui contract de transport, de a deplasa in spaţiu mărfuri, calatori şi bagaje.
Specializarea stricta a fiecărei unităţi de transport rezida din necesitatea profilării cât mai adecvate specificului categoriei de mijloace de transport pe care le are în proprietate.