Riscul este definit în dicţionarul explicativ al limbii române ca posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă.
Dorinţa omului de a proteja familia şi patrimoniul s-a materializat, ca urmare a organizării ştiinţifice a solidarităţii umane, în asigurare. Aceasta presupune acordarea unei indemnizări financiare victimelor unor evenimente, precum catastrofe naturale, accidente.
Din punct de vedere juridic riscul este evenimentul viitor şi incert (dar posibil), de a cărui realizare este legată producerea unor efecte juridice. El are importanţă pentru asigurator, deoarece din analizarea şi evaluarea lui rezultă nivelul primei şi corespunzător al indemnizaţiei de asigurare.
În funcţie de felul incertitudinii poate fi întâlnit:
- risc previzibil - provocat de factori cunoscuţi la momentul încheierii contractului (de ex.: activitatea în mediu toxic, boala etc...);
- risc imprevizibil - datorat unor factori ce nu pot fi cunoscuţi şi nici bănuiţi, precum cutremur, secetă, inundaţii, furtună etc.;
În funcţie de natura sa riscul poate fi social, când are drept cauză evenimente sociale (precum boală, şomaj) şi de natură politică sau economică care are la origini situaţia politico-economică existentă şi posibile evenimente majore precum: război, lovitură de stat, falimentul etc.
Relaţia asigurare-risc este una de cauzalitate imediată: prezenţa unui risc a creat nevoia de asigurare. Modul în care acest mijloc de protecţie a evoluat este strâns legat de evoluţia civilizaţiei umane, de fenomene demografice, economice şi de modul în care catastrofele naturale au fost percepute de-a lungul timpului.