Codul comercial nu cuprinde o definiţie legală a comerciantului, ci califică anumite persoane ca fiind comercianţi. Astfel, art. 7 C.com. prevede: „Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale".
Aceasta înseamnă că în Codul comercial se defineşte comerciantul persoană fizică nu prin apartenenţa sa la un anumit grup profesional, ci prin faptele de comerţ pe care le săvârşeşte, cu caracter profesional. În ceea ce priveşte persoanele juridice, în concepţia Codului comercial, acestea au calitatea de comerciant dacă îmbracă forma juridică a societăţii comerciale.
Calitatea de comerciant implică un statut juridic diferit de cel al necomercianţilor, cu consecinţe importante asupra raporturilor juridice la care participă.
Doctrina consideră că există două categorii de comercianţi: comercianţii persoane fizice (comercianţii individuali) şi comercianţii persoane juridice (comercianţii colectivi), categorie care cuprinde societăţile comerciale, grupurile de interes economic, regiile autonome precum şi organizaţiile cooperatiste.
Fiecare dintre aceste categorii de comercianţi se supune unor reguli specifice privind dobândirea, dovada şi încetarea calităţii de comerciant.
- 2. 1. 2. Dobândirea calităţii de comerciant:
- a) de către persoana fizică.
Potrivit art. 7 C.com., „sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită (...)". La aceste condiţii prevăzute de lege, în doctrină s-a mai încercat adăugarea altora, cum ar fi: faptele de comerţ să fie săvârşite în nume propriu; persoana fizică să aibă capacitatea cerută de lege; să existe autorizaţia administrativă, atunci când legea prevede; să se fi procedat la înmatricularea în Registrul comerţului etc. Majoritatea acestor condiţii privesc, însă, exercitarea comerţului şi nu dobândirea calităţii de comerciant.
- b) de către persoanele juridice
Societăţile comerciale au calitatea de comerciant, art. 7 C.com. prevăzând expres aceasta, în prezent, această calitate este atribuită celor cinci categorii de societăţi comerciale prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale (societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată), precum şi societăţilor comerciale constituite ca societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată prin reorganizarea întreprinderilor de stat, în temeiul Legii nr. 15/1990.
Regiile autonome sunt organizate, în temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, în ramurile strategice ale economiei naţionale, fiind persoane juridice care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, iar calitatea lor de comercianţi rezultă expres din dispoziţiile art. l alin. 2 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Această calitate se dobândeşte din momentul înfiinţării lor, prin hotărâre a guvernului, respectiv prin decizia organului administraţiei publice locale.
Organizaţiile cooperatiste au calitatea de comerciant, conform art. l alin. 2 din Legea nr. 26/1990, calitate ce este justificată prin aceea că ele desfăşoară activitate comercială (producţie, prestări de servicii etc.) în scopul obţinerii de profit. Organizaţiile cooperatiste dobândesc calitatea de comerciant de la data înfiinţării lor în condiţiile legii.
În sistemul dreptului comercial român nu au calitatea de comerciant asociaţiile şi fundaţiile, statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale.
Asociaţiile şi fundaţiile nu au calitatea de comerciant, întrucât scopul înfiinţării lor este desfăşurarea unei activităţi dezinteresate, şi nu obţinerea unui profit. Ele pot, însă, să săvârşească anumite fapte de comerţ în legătură cu scopul principal al activităţii lor şi, în astfel de situaţii, raporturile juridice rezultate din săvârşirea faptelor de comerţ sunt supuse legilor comerciale. Spre exemplu, art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii conferă asociaţiilor dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale, în condiţiile Legii nr. 31/1990.
Conform art. 8 C.com., „statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi". Aceste dispoziţii ale Codului comercial trebuie nuanţate, în prezent, deoarece statul intervine activ în economie, săvârşind astfel şi acte cu caracter privat.
Pornind de la această realitate, în doctrină se consideră că statul este subiect al raporturilor comerciale. Pe cale de consecinţă, cu toate că nu are calitatea de comerciant, statul poate săvârşi anumite fapte de comerţ (spre exemplu, în cazul activităţilor economice care constituie monopol de stat ori în cazul domeniilor de interes strategic) şi, ca urmare, raporturile juridice care iau naştere sunt supuse legilor comerciale, concluzie valabilă şi pentru unităţile administrativ-teritoriale.
- 2. 1. 3. Dovada calităţii de comerciant
Proba calităţii de comerciant se face de către cel care afirmă existenţa acesteia, în mod diferit, după cum este vorba de o persoană fizică sau de o persoană juridică.
În cazul persoanelor fizice, calitatea de comerciant se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din care să rezulte că persoana în cauză a săvârşit în mod efectiv una sau mai multe fapte de comerţ prevăzute de art. 3 C.com. ca o profesiune obişnuită şi în nume propriu. Existenţa autorizaţiei administrative de exercitare a comerţului, înmatricularea în registrul comerţului, dobândirea unui fond de comerţ sau plata unor obligaţii fiscale specifice comercianţilor nu constituie decât simple prezumţii ale existenţei calităţii de comerciant, care pot fi combătute cu proba contrară. De aceea, ele trebuie folosite împreună cu alte mijloace de probă din care să rezulte exerciţiul efectiv al comerţului ca o profesiune obişnuită.
În cazul societăţii comerciale, calitatea de comerciant se probează prin dovedirea constituirii societăţii, în condiţiile prevăzute de lege, un mijloc de probă putând constitui copia certificatului de înregistrare a societăţii în registrul comerţului, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 26/1990.
În cazul regiei autonome şi al organizaţiei cooperatiste, calitatea de comerciant se poate proba în mod asemănător, prin dovedirea înfiinţării în condiţiile stabilite de lege, putându-se utiliza copia certificată de pe înregistrarea în registrul comerţului.
- 2. 1. 4. Încetarea calităţii de comerciant
În cazul persoanei fizice, întrucât calitatea de comerciant se dobândeşte prin săvârşirea unor fapte de comerţ obiective, cu caracter profesional, încetarea calităţii de comerciant are loc în momentul în care nu se mai săvârşesc fapte de comerţ ca profesiune obişnuită. Dar, pentru a avea efectul încetării calităţii de comerciant, trebuie ca încetarea faptelor de comerţ să fie efectivă şi din ea să rezulte intenţia de a renunţa la calitatea de comerciant. Radierea din registrul comerţului sau retragerea autorizaţiei administrative trebuie să fie însoţite de încetarea efectivă şi definitivă a efectuării unor fapte de comerţ cu caracter profesional.
Calitatea de comerciant a societăţilor comerciale încetează în momentul când acestea încetează să mai existe ca persoane juridice. Societatea comercială îşi încetează existenţa prin dizolvare şi lichidare. Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea poate avea loc prin: trecerea termenului stabilit pentru durata societăţii; imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau declararea nulităţii societăţii; hotărârea adunării generale; hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii; falimentul societăţii etc.
Dizolvarea societăţii nu atrage după sine pierderea automată a personalităţii juridice, societatea nemaiputând face operaţiuni noi, ci doar operaţiunile necesare lichidării. Practic, personalitatea juridică a societăţii încetează odată cu ultima operaţie de lichidare.
Regiile autonome îşi încetează activitatea prin hotărârea guvernului sau prin decizia organului administraţiei publice locale, iar organizaţiile cooperatiste îşi încetează existenţa prin hotărârea adunării generale, privind dizolvarea sau reorganizarea ca societate comercială.