Activitatea de transport va fi organizată şi condusă cu respectarea prevederilor şi reglementărilor naţionale în vigoare şi a acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România a aderat sau este parte. Astfel de reglementări sunt:
- Reglementări cu caracter general:
- Codul comercial prin art. 413-441;
- Ordonanţa Guvernului 19/1997 privind transporturile;
- Ordonanţă de urgenţă nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.
- Reglementări speciale privind transportul persoanelor:
- Hotărârea Guvernului nr. 951/1995 privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern şi internaţional şi pentru transporturi publice de persoane în trafic internaţional;
- Ordinul comun al ministrului transporturilor nr. 254/1996 şi al ministrului turismului nr. 85/1996 de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 951/1995.
- Reglementări specifice privind transportul produselor periculoase;
- Principalele reglementările specifice transporturilor internaţionale de marfă şi călători:
- a) CONVENŢIA VAMALĂ REFERITOARE LA TRANSPORTUL INTERNAŢIONAL SUB ACOPERIREA CARNETELOR T.I.R.
Convenţia T.I.R. încheiată la Geneva, la 15 ianuarie 1959, acordă transportatorilor avantaje de ordin vamal, menite să faciliteze traficul internaţional de mărfuri. România a aderat la această convenţie în anul 1963.
Autovehiculele care circulă sub acoperirea carnetelor T.I.R. beneficiază de eliminarea operaţiunilor de deschidere în punctele vamale ale ţărilor de tranzit pentru controlul vamal, ceea ce determină reducerea duratei transportului şi diminuează posibilitatea degradării mărfurilor perisabile. De asemenea, carnetul T.I.R. scuteşte transportatorii de depunerea unor garanţii vamale, proporţionale ca mărime cu valoarea mărfurilor transportate.
Pentru fiecare vehicul rutier se întocmeşte un carnet T.I.R., valabil pentru o singură călătorie.
Organele vamale din ţara de expediere, după controlul vamal al autocamionului respectiv, aplică acestuia sigiliile T.I.R. Organele vamale din ţările de tranzit controlează autocamioanele numai sumar, verificând în special starea sigiliilor. În cazuri extreme ele pot ordona desfacerea unor sigilii, care apoi vor fi înlocuite cu altele, a căror serie va fi menţionată în carnetul T.I.R., purtat de conducătorul autocamionului respectiv.
- b) CONVENŢIA REFERITOARE LA CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNAŢIONAL AL MĂRFURILOR PE CALEA RUTIERĂ (C.M.R.).
Convenţia C.M.R. a fost semnată la Geneva, la 19 mai 1956 şi aparţine seriei de convenţii internaţionale iniţiate de Comisia Economică O.N.U. pentru Europa (C.E.E.). Prin această convenţie sunt reglementate, în mod uniform, condiţiile generale în care se încheie şi se execută contractul de transport rutier de mărfuri, reprezentat de Scrisoarea de trăsură CMR. România a aderat în această convenţie în baza Decretului nr. 451/1972.
CMR se aplică oricărui transport internaţional de mărfuri cu vehicule, în cazul în care pentru un astfel de transport a fost încheiat un contract de transport de mărfuri pe şosele, cu titlu oneros, dacă locul primirii mărfurilor şi locul prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în contract, sunt situate în două ţări diferite, din care cel puţin una este ţara contractantă, independent de domiciliul şi de naţionalitatea părţilor contractante.
- c) ACORDUL EUROPEAN PRIVITOR LA TRANSPORTUL MĂRFURILOR PERICULOASE PE ŞOSELE (A.D.R).
Acordul a fost încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, iar România a aderat la acesta prin Legea nr. 31/1994.
- d) CONVENŢIA ASUPRA CIRCULAŢIEI RUTIERE ŞI PROTOCOLUL PRIVIND SEMNALIZAREA RUTIERĂ.
Convenţia şi Protocolul au fost elaborate în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite cu privire la traficul rutier (Geneva, 1949) şi îmbunătăţite la Conferinţa de la Viena (1968). Ele conţin dispoziţii referitoare la caracteristicile tehnice ale autovehiculelor şi la codurile de semnalizare rutieră. România a aderat la aceste reglementări rutiere prin Decretul nr. 442/1960.
- Aspecte generale privind transportul rutier.
2.1. Domeniul de aplicare a O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.
Dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea şi asigurarea desfăşurării fluente a transporturilor rutiere de mărfuri şi de persoane pe teritoriul României, în condiţii de siguranţă şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe şi a măsurilor de protecţie a mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi pentru satisfacerea necesităţilor economiei naţionale şi nevoilor de apărare a ţării.
Activităţile de transport rutier, precum şi activităţile conexe acestora se desfăşoară astfel încât să fie respectate reglementările în vigoare privind condiţiile de lucru, de exploatare a vehiculelor rutiere şi de utilizare a infrastructurii rutiere, precum şi condiţiile privind siguranţa circulaţiei.
Prevederile O.U.G. nr. 109/2005 nu se aplică transporturilor rutiere efectuate cu:
- a) vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri, a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv remorca sau semiremorca, nu depăşeşte 3,5 tone;
- b) autovehicule rutiere destinate transportului de persoane, care, prin construcţie şi echipare, sunt destinate să transporte maximum 9 persoane, inclusiv conducătorul auto;
- c) vehicule rutiere aparţinând sau aflate sub controlul instituţiilor din sistemul naţional de apărare;
- d) vehicule rutiere speciale utilizate pentru servicii de apă, canalizare, pentru servicii de gaze naturale şi electricitate, pentru servicii telefonice şi telegrafice, pentru transmisiuni de radio şi televiziune;
- e) vehicule rutiere utilizate în acţiuni de salvare sau în situaţii de urgenţă;
- f) vehicule rutiere speciale destinate serviciilor medicale;
- g) vehicule rutiere care transportă echipamente pentru circuri sau parcuri de distracţie;
- h) vehicule rutiere speciale pentru depanarea auto;
- i) vehicule rutiere supuse testelor rutiere în vederea perfecţionării tehnice;
- j) vehicule rutiere speciale utilizate pentru servicii funerare;
- k) tractoare utilizate exclusiv pentru lucrări agricole şi forestiere;
- l) vehicule istorice.
2.2. Autoritatea competentă.
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor rutiere şi reprezintă, în sensul O.U.G. nr. 109/2005, autoritatea competentă. Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului este autoritatea competentă pentru aplicarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale, bilaterale sau multilaterale, din domeniul transporturilor rutiere şi construcţiei vehiculelor rutiere, la care România este parte.
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, are următoarele atribuţii:
- a) elaborează strategiile naţionale de dezvoltare a activităţilor de transport rutier;
- b) elaborează reglementări specifice în domeniul transporturilor rutiere şi al activităţilor conexe acestora;
- c) elaborează programe de dezvoltare durabilă şi de modernizare a sistemului naţional de transport rutier, de siguranţă şi securitate a transporturilor rutiere şi de protecţie a mediului;
- d) asigură condiţiile unui mediu concurenţial normal în activitatea de transport rutier, în corelaţie cu celelalte moduri de transport şi între operatorii de transport rutier;
- e) stabileşte norme obligatorii pentru operatorii de transport rutier, precum şi pentru operatorii de activităţi conexe transportului rutier;
- f) asigură controlul respectării reglementărilor specifice domeniului transporturilor rutiere de către operatorii de transport rutier, precum şi de către ceilalţi utilizatori ai infrastructurii rutiere;
- g) asigură dezvoltarea cercetării şi elaborarea de studii de specialitate în domeniul transporturilor rutiere;
- h) monitorizează piaţa transporturilor rutiere în scopul constatării apariţiei situaţiilor de criză şi adoptă măsurile necesare acestor situaţii;
- i) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare a vehiculelor rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora;
- j) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia pentru efectuarea inspecţiilor tehnice periodice, precum şi a controlului tehnic în trafic al vehiculelor rutiere;
- k) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare şi certificare a produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, în vederea introducerii acestora pe piaţă.
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de autoritate de stat în domeniul transporturilor rutiere, are următoarele atribuţii:
- a) exercită autoritatea de registru şi inspecţie de stat în transporturile rutiere;
- b) organizează şi ţine evidenţa tuturor tipurilor de vehicule rutiere omologate, cu excepţia celor care aparţin instituţiilor din sistemul naţional de apărare şi siguranţă publică;
- c) elaborează programe privind echiparea reţelei de transport rutier cu infrastructuri şi sisteme telematice de culegere a datelor, precum şi cu centre de control şi/sau informare a traficului rutier şi de monitorizare a operaţiunilor de transport rutier pentru constatarea respectării prevederilor în vigoare şi a siguranţei traficului rutier;
- d) elaborează norme privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora şi controlează respectarea lor;
- e) exercită controlul de stat privind respectarea reglementărilor naţionale şi internaţionale în activităţile specifice domeniului transporturilor rutiere;
- f) autorizează activităţile de transport rutier public şi în cont propriu, în trafic naţional şi/sau internaţional şi eliberează în acest sens licenţe, certificate de transport în cont propriu şi autorizaţii de transport internaţional pentru operatorii de transport, întreprinderi şi operatorii de activităţi conexe transportului rutier, precum şi atestate/certificate pentru personalul de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, conform prevederilor în vigoare, acordurilor şi convenţiilor la care România este parte;
- g) autorizează centrele de pregătire şi perfecţionare a personalului din domeniul transporturilor rutiere şi şcolile de conducători auto;
- h) elaborează norme obligatorii pentru pregătirea şi atestarea profesională a conducătorilor auto, a persoanelor desemnate să conducă permanent şi efectiv activităţi de transport rutier, a consilierilor de siguranţă, precum şi a instructorilor de conducere auto şi a profesorilor de legislaţie rutieră;
- i) asigură cadrul privind condiţiile în care se execută transportul combinat de mărfuri şi promovarea acestuia în conformitate cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte;
- j) asigură realizarea unui sistem de supraveghere şi monitorizare a transporturilor rutiere de mărfuri şi de persoane;
- k) elaborează, cu avizul Ministerului Sănătăţii, norme privind examinarea medicală a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere auto, precum şi pentru verificările periodice ale posesorilor de permis de conducere auto;
- l) certifică încadrarea vehiculelor rutiere în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă, conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică, în conformitate cu reglementările în vigoare;
- m) certifică sau omologhează, potrivit reglementărilor în vigoare, produsele şi materialele de exploatare utilizate la vehiculele rutiere fabricate în ţară sau importate şi dispune, în caz de neconcordanţă, suspendarea sau anularea certificatului de conformitate sau de omologare;
- n) evaluează laboratoarele de încercare aferente domeniului rutier;
- o) certifică încadrarea în normele de poluare şi siguranţă rutieră a vehiculelor rutiere destinate transportului internaţional de mărfuri sau cu alte caracteristici speciale;
- p) omologhează vehiculele rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora, controlează, la producător şi la vânzător, conformitatea caracteristicilor tehnice ale vehiculelor rutiere cu tipul omologat şi dispune, în caz de neconcordanţă, suspendarea sau anularea certificatului de omologare;
- q) autorizează operatorii economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz;
- r) autorizează înfiinţarea şi funcţionarea staţiilor de inspecţie tehnică, supraveghează şi controlează activitatea acestora şi atestă personalul care efectuează inspecţia tehnică periodică;
- s) asigură efectuarea inspecţiei tehnice a vehiculelor rutiere, în vederea primei înmatriculări în România şi certificării autenticităţii acestora, în vederea înmatriculării/reînmatriculării sau la cerere;
- t) clasifică vehiculele rutiere destinate transportului rutier de persoane pe categorii de confort şi vehiculele destinate transportului rutier de mărfuri;
- u) acordă operatorilor de transport rutier străini autorizaţii de transport internaţional valabile pe teritoriul României.
2.3. Noţiuni fundamentale.
În sensul O.U.G. nr. 109/2005, prin transport rutier se înţelege orice operaţiune de transport care se realizează cu vehicule rutiere pentru deplasarea mărfurilor sau a persoanelor, chiar dacă vehiculul rutier este, pe o anumită porţiune a drumului, transportat la rândul său pe/de un alt mijloc de transport.
De asemenea, sunt definite:
- a) transportul rutier agabaritic - transport rutier cu mase şi/sau dimensiuni depăşite;
- b) transportul rutier în trafic naţional - operaţiune de transport rutier care se efectuează între două localităţi situate pe teritoriul României, fără a depăşi teritoriul statului;
- c) transportul rutier în trafic internaţional - operaţiune de transport rutier care se efectuează între localitatea de plecare şi localitatea de destinaţie, situate pe teritoriul a două state diferite, cu sau fără tranzitarea unuia ori mai multor state;
- d) transportul rutier judeţean - operaţiune de transport rutier care se efectuează între două localităţi situate pe teritoriul aceluiaşi judeţ;
- e) transportul rutier interjudeţean - operaţiune de transport rutier care se efectuează între localitatea de plecare şi localitatea de destinaţie, situate pe teritoriul a două judeţe diferite, cu sau fără tranzitarea unuia ori mai multor judeţe; în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, transportul rutier între municipiul Bucureşti şi alte judeţe este considerat transport rutier interjudeţean;
- f) transportul rutier specializat - operaţiune de transport rutier efectuată cu vehicule rutiere prevăzute cu amenajări speciale.
Activităţile conexe transporturilor rutiere sunt considerate operaţiuni de transport rutier. Activitatea conexă transportului rutier este acea activitate care se desfăşoară în legătură cu transportul rutier. Intermedierea în transporturile rutiere este activitatea unei întreprinderi care constă în preluarea de la beneficiari a comenzilor de transport rutier în trafic naţional şi/sau internaţional, acestea urmând a fi executate de intermediar, în numele său, prin intermediul unui operator de transport rutier.
În sensul O.U.G. nr. 109/2005, prin întreprindere se înţelege un operator economic, persoană fizică sau persoană juridică, cu ori fără scop patrimonial, orice asociaţie sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu ori fără scop patrimonial, sau orice organism oficial care are personalitate juridică ori care depinde de o autoritate care are această personalitate.
Operator de transport rutier este orice întreprindere care efectuează transport rutier, contra plată, cu autovehicule rutiere deţinute în proprietate sau cu orice alt titlu şi care în prealabil a obţinut licenţa de transport. Operatorul de transport rutier de mărfuri este operatorul de transport rutier care efectuează transport rutier de mărfuri, iar operatorul de transport rutier de persoane este operatorul de transport rutier care efectuează transport rutier de persoane pentru public sau pentru anumite categorii de utilizatori, plătit de către persoana/persoanele transportată/transportate sau de către organizatorul transportului, cu ajutorul autovehiculelor destinate acestui scop, adecvate să transporte mai mult de 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, în virtutea dotărilor şi a tipului lor constructiv.
De asemenea, se face distincţia între operatorul de transport rutier român (operator de transport rutier cu sediul sau domiciliul în România) şi operatorul de transport rutier străin (operator de transport rutier cu sediul sau domiciliul în străinătate, autorizat să efectueze transporturi rutiere internaţionale).
Operator pentru activităţi conexe transportului rutier este orice întreprindere care desfăşoară activităţi conexe transportului rutier şi care a obţinut în prealabil licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier.
Efectuarea unui transport rutier de o anumită categorie şi de un anumit tip, cu excepţia transportului în interes personal, este permisă pe baza licenţei de execuţie, emisă de autoritatea competentă pentru fiecare vehicul, pe număr de circulaţie sau pentru un anumit traseu, în cazul transportului rutier public prin servicii regulate de transport de persoane.
Transportul rutier public se efectuează pe bază de contract, contra plată, de către operatori de transport rutier, titulari ai licenţelor obţinute în condiţiile legii, care au ca obiect de activitate transportul rutier şi care deţin în proprietate sau cu orice alt titlu vehicule rutiere, indiferent de capacitatea de transport a acestora.
Transportul rutier în cont propriu se efectuează fără încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii al acestuia şi se realizează în următoarele condiţii:
- a) este o activitate secundară sau suplimentară celorlalte activităţi ale întreprinderii;
- b) mărfurile transportate sunt proprietatea întreprinderii ori au fost vândute, cumpărate sau închiriate ori au fost produse, extrase, prelucrate sau reparate de aceasta;
- c) scopul deplasării este transportul mărfurilor sau al persoanelor spre sau de la întreprindere ori între punctele de lucru ale acesteia;
- d) persoanele transportate sunt angajaţii întreprinderii, scopul transportului fiind în interesul activităţilor proprii;
- e) întreprinderea foloseşte vehicule rutiere deţinute în proprietate sau obţinute de aceasta printr-un contract de vânzare-cumpărare cu plata ulterioară ori în baza unui contract de leasing pe termen lung sau, în cazul transportului de mărfuri, vehiculele putând fi închiriate fără şofer;
- f) vehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de către conducători auto angajaţi ai întreprinderii sau de persoana fizică însăşi.
Documentul de transport este acel document care se află la bordul vehiculului rutier pe toată durata derulării transportului, acesta având înscrise date privind expeditorul, întreprinderea care efectuează transportul, beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după caz, şi care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei şi a tipului de transport rutier efectuat.
Licenţa de transport este documentul prin care se atestă că operatorul de transport rutier îndeplineşte condiţiile de onorabilitate, capacitate financiară şi competenţă profesională, acesta având dreptul să efectueze transport rutier public numai cu respectarea reglementărilor naţionale şi internaţionale din domeniul transporturilor rutiere.
Licenţa de traseu este documentul care dă dreptul operatorului de transport rutier să efectueze transport rutier public de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale în trafic naţional pe un anumit traseu, conform graficului de circulaţie conţinut în caietul de sarcini al acesteia.
Autorizaţia de transport internaţional este documentul care dă dreptul unui operator de transport rutier să efectueze în anumite condiţii unul sau mai multe transporturi pe teritoriul unui stat (tranzit sau destinaţie), pe perioada sa de valabilitate.
Programul de transport este un program întocmit de către autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate, graficele de circulaţie, capetele de traseu şi staţiile de oprire în tranzit, capacitatea şi numărul de autovehicule necesare.
Serviciul regulat de transport de persoane este serviciul de transport rutier public de persoane care asigură transportul persoanelor, pe bază de legitimaţii de călătorie individuale, potrivit graficelor de circulaţie, pe trasee specificate, în care urcarea/coborârea persoanelor transportate în/din autovehicul se face în puncte de oprire dinainte stabilite; serviciul regulat de transport de persoane presupune obligaţia respectării graficelor de circulaţie, acesta fiind accesibil oricărei persoane, putând fi condiţionat cel mult de o rezervare prealabilă.
Serviciul ocazional de transport de persoane este caracterizat în principal prin faptul că asigură transportul grupurilor de persoane formate la iniţiativa clientului sau a operatorului de transport rutier.
2.4. Clasificarea transporturilor rutiere.
Conform O.U.G. nr. 109/2005, transporturile rutiere se clasifică pe categorii şi tipuri după cum urmează:
- categorii de transport rutier:
- a) clasificarea din punct de vedere al ariei de desfăşurare:
- transport rutier în trafic naţional;
- transport rutier în trafic internaţional;
- b) clasificarea din punct de vedere al caracterului activităţii:
- transport rutier public;
- transport rutier în cont propriu;
- tipuri de transport rutier:
- a) transport rutier de mărfuri:
- transport rutier de mărfuri generale;
- transport rutier de mărfuri perisabile;
- transport rutier de mărfuri şi deşeuri periculoase;
- transport rutier de deşeuri;
- transport rutier de animale vii;
- transport rutier agabaritic;
- b) transport rutier de persoane:
- transport rutier prin servicii regulate;
- transport rutier prin servicii regulate speciale;
- transport rutier prin servicii ocazionale.