Pin It

Medierea reprezintă un proces prin care părților, aflate într-un conflict, li se oferă posibilitatea, în cazul în care consimt liber, să participe activ la soluționarea problemelor apărute prin intermediul unei terțe persoane imparțiale, numită mediator.

Sunt cunoscute cîteva forme de mediere:

  • Mediere directă;
  • Medierea indirectă.

Are loc o mediere directă atunci cînd în procesul de mediere, în prezența mediatorului, părțile nemijlocit se întîlnesc pentru soluționarea problemelor.

În cazul medierii indirecte, în procesul de mediere, părțile nu doresc și respectiv nu au întîlniri nemijlocite; mediatorul se întîlnește cu fiecare din aceste părți și contribuie la soluționarea problemelor.

Activitatea de mediere se înfăptuiește în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială. Astfel, medierea este o activitate de utilitate publica iar întreg procesul de mediere are la bază cîteva principii:

  1. Caracterul voluntar al medierii

Principiul se concretizează în libertatea parților de a recurge la mediere și de a lua o decizie. Mediatorul trebuie să se asigure ca părțile au ales procedura de mediere în mod voluntar, în cunoștință de cauză și fără a fi constrânse. Nici o parte nu poate fi obligată de către o alta persoană sau autoritate să participe la procedura de mediere. 

  1. Acceptarea în cunoștință de cauza.

Principiul afirma dreptul părților de a fi informate cu privire la procesul de mediere. Mediatorul este obligat ca înaintea începerii procesului de mediere să prezinte părților, în completarea cunoștințelor acestora despre mediere, principiile medierii, procedura ce va fi urmata, rolul mediatorului şi al părților în procesul medierii și în soluționarea disputei. 

  1. Autodeterminarea.

Este principiul care afirmă dreptul și capacitatea părților de a-și defini propriile probleme, nevoi și soluții. Mediatorul trebuie să respecte și să încurajeze dreptul părților de a lua orice decizie liberă și în cunoștință de cauză, care să soluționeze divergențele dintre ele. Mediatorul va informa părțile, de la început, în ce va consta activitatea sa și asupra faptului că decizia finală le aparține în mod exclusiv și că se pot retrage oricând din procesul de mediere.

  1. Neutralitatea şi imparțialitatea mediatorului.

În cadrul procesului de mediere, părțile au drepturi egale şi trebuie tratate de mediator în mod nepărtinitor, nici una dintre ele neputând fi favorizată sau defavorizată. Ca o consecința a principiului egalității părților apare şi problema nediscriminării acestora prin refuzarea medierii sau prin exercitarea unei medieri la standarde inferioare din motive de rasă, culoare, naționalitate, origine etnica, limba, religie, sex, apartenenta politica, avere sau origine sociala. În exercitarea atribuțiilor sale profesionale, mediatorul trebuie să se bucure de deplină independență față de entități care ar putea avea interese în cauzele în care are loc medierea. 

  1. Confidențialitatea.

Prin însăși natura misiunii sale, mediatorul este depozitarul „secretelor” părților implicate în procedura medierii. El nu poate fi audiat ca martor în legătură cu date şi fapte de care a luat la cunoștință în cadrul procesului de mediere decât numai cu acordul prealabil şi scris al părților.

Procesul de mediere se compune din trei elemente constitutive:

  1. existența unei proceduri de desfășurare a procesului de mediere, accesibilă pentru ambele părți;
  2. examinarea minuțioasă a cerințelor părților;
  3. satisfacția morală a părților; aceasta este posibil doar atunci cînd părțile înțeleg că anume ele determină mersul procesului de mediere și, cel mai important, – rezultatul acestuia, iar în final – efectele acestuia; părțile sesizează că nimeni nu este în drept și nu poate să le impună opinia proprie. Anume din aceste considerente, Martin Wright califică medierea drept un „proces uman“, comparativ cu procesul judiciar. Ransshe N. Christie este primul care a declarat: „Conflictul trebuie să aparțină celor care participă la el; cu regret însă acesta a fost «furat» de juriști și alte persoane care se ocupă de justiție“.