Codul Vamal al Romaniei precizeaza ca in cazul marfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum si in cazul plasarii marfurilor intr-un regim de admitere temporara cu exonerarea partiala de drepturi de import, datoria vamala ia nastere in momentul inregistrarii declaratiei vamale. Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate. Poate fi debitor vamal, solidar cu titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate, si persoana care, din culpa, a furnizat date nereale, inscrise in acea declaratie, ce au determinat stabilirea incorecta a datoriei vamale.
De asemenea datoria vamala ia nastere si in cazul in care marfurile si bunurile introduse in tara si inregistrate la biroul vamal de frontiera nu au urmat calea spre biroul vamal de interior sau zona libera spre care au fost indrumate de catre organele vamale de frontiera. Aceste prevederi se aplica si la introducerea marfurilor in tara dintr-o zona libera aflata pe teritoriul Romaniei. In aceste situatii devine debitor persoana care a introdus in tara marfa. Raspund solidar cu acesta si:
- persoanele care participa la aceasta, cunoscand sau care trebuiau sa cunoasca aceste neregularitati;
- persoanele care dobandesc sau detin marfurile an cauza, care cunosteau sau trebuia sa cunoasca aceste neregularitati in momentul dobandirii sau detinerii.
Codul Vamal al Romaniei stabileste ca datoria vamala ia nastere, in cazul in care marfa a fost sustrasa de la supravegherea vamala, din acel moment. Persoana care a savarsit fapta de sustragere devine debitor. Raspund solidar cu acesta si:
- persoanele care au participat la aceasta sustragere si care cunosteau sau care trebuia sa cunoasca ca marfurile au fost sustrase de la supravegherea vamala;
- persoanele care au dobandit astfel de marfuri si care cunosteau sau trebuia sa cunoasca, la data dobandirii sau primirii, ca marfurile au fost sustrase de la supravegherea vamala.
Cand sustragerea priveste marfurile care se aflau in depozit necesar cu caracter temporar, raspunde solidar si gestionarul marfurilor.
Datoria vamala ia nastere si in urmatoarele cazuri:
- neexecutarea unor obligatii care rezulta din pastrarea marfurilor in depozit temporar necesar, pentru care se datoreaza drepturi de import;
- neindeplinirea uneia dintre conditiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate;
- utilizarea marfurilor in alte scopuri decat cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptari sau reduceri de taxe vamale.
Debitorul este titularul depozitului necesar cu caracter temporar sau al regimului vamal sub care a fost plasata marfa.
Conform reglementarilor vamale pentru marfurile aflate intr-o zona libera care dispar, se consuma sau sunt utilizate in alte conditii decat cele prevazute in reglementarile vamale aplicabile in acea zona, datoria vamala ia nastere din acel moment. Persoana care a savarsit vreuna dintre aceste fapte devine debitor. Raspunde solidar si persoana care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca ca nu s-au respectat reglementarile vamale aplicabile. Atunci cand nu se pot identifica aceste persoane, se considera debitor ultima persoana cunoscuta de autoritatea vamala care a avut posesia marfii.
Potrivit Codului Vamal al Romaniei, cand datoria vamala a luat nastere pentru o marfa care beneficiaza sau ar fi putut beneficia la import de taxa vamala redusa, suma de plata este cea care rezulta din aplicarea taxei vamale reduse. Aceste prevederde se aplica si datoriei vamale care se naste pentru deseurile sau resturile rezultate din distrugerea marfurilor care beneficiau de taxe vamale reduse.
Datoria vamala ia nastere si in cazul cand se refera la mafurile prohibite sau cu restrictie, de orice natura, la import. Aceste dispozitii nu se aplica in cazul intoducerii de monede sau bancnote false, precum si de stupefiante si substante psihotrope, care urmeaza a fi distruse. In cazul infractiunilor vamale, datoria vamala serveste la determinarea temeiului de pornire a urmaririi penale si a pedepselor penale.
Aceste dispozitiile se aplica in mod corespunzator si contraventiilor vamale.
Cuantumul drepturilor de import se stabileste pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale. Daca nu este posibila stabilirea cu exactitate a momentului in care se naste datoria vamala, momentul luat in considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii marfurilor in cauza este acela in care autoritatea vamala constata ca marfurile se afla intr-o situatie care face sa se nasca o datorie vamala. Cand, la data constatarii, autoritatile vamale dispun de informatii din care rezulta ca datoria vamala s-a nascut intr-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai indepartata ce poate fi stabilita pe baza acelor informatii.
Potrivit Codului Vamal al Romaniei datoria vamala ia nastere la locul in care s-au produs faptele care au generat-o. Daca nu se poate determina locul in care a luat nastere datoria vamala, se considera ca acesta este locul in care autoritatea vamala constata ca marfurile se gasesc in situatia de a genera aceasta datorie.
Garantarea datoriei vamale
Autoritatea vamala are dreptul sa ceara constituirea unei garantii pentru asigurarea platii datoriei vamale. Garantia se depune de catre debitorul vamal sau, cu acordul autoritatii vamale, de catre o terta persoana. In cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de Directia Generala a Vamilor si aprobata de ministrul finantelor, autoritatea vamala poate acorda scutire de la obligatia garantarii datoriei vamale.
Garantia poate fi constituita printr-un depozit banesc sau printr-o scrisoare de garantie bancara, emisa de o banca agreata de autoritatea vamala. Garantia baneasca se realizeaza prin depunerea sumei in lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare si titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamala.
Cuantumul garantiei reprezinta suma exacta a datoriei vamale, in cazul in care aceasta poate fi determinata in momentul in care este data garantia. In cazul in care acest cuantum nu poate fi determinat se ia in considerare suma cea mai ridicata a datoriei vamale ce ar rezulta din operatiunea de vamuire.
Autoritatea vamala, la cererea debitorului vamal, pot permite constituirea unei garantii globale care sa asigure plata mai multor datorii vamale. Cuantumul garantiei globale date pentru acoperirea unor datorii vamale a caror suma variaza in timp va asigura, in momentul realizarii acestor datorii, suma totala de incasat.
Atunci cand, in cursul derularii regimului vamal, autoritatea vamala constata ca modalitatea de garantie data nu mai asigura plata datoriei vamale, poate cere constituirea unei alte garantii. In caz de refuz, autoritatea vamala are dreptul sa considere pe cel in cauza ca rau-platnic si sa interzica efectuarea altor operatiuni de vamuire, pana la achitarea datoriilor vamale.
Legislatia in domeniul vamal prevede ca debitorul vamal poate solicita restituirea garantiei disponibile, dupa ce datoria vamala a fost achitata, sau poate sa consimta ca aceasta sa fie folosita la alta operatiune de vamuire.
Evidenta si plata datoriei vamale
Autoritatea vamala evidentiaza, in registrele contabile sau in alt suport echivalent, drepturile de import si de export rezultate din datoriile vamale, potrivit planului de conturi si metodologiei in vigoare.
Debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acestei datorii prin declaratia vamala acceptata si inregistrata de autoritatea vamala. In cazul unor diferente ulterioare sau in situatia incheierii din oficiu, fara declaratie vamala, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunostinta despre acea noua datorie pe baza actului constatator intocmit de autoritatea vamala. Declaratia vamala si actul constatator sunt titluri executorii care se onoreaza de catre societatea bancara, fara accept, poprire si validare.
Datoria vamala se achita inainte de liberul de vama, in cazul regimurilor vamale definitive, precum si in cazul cand regimul vamal suspensiv se incheie in termen. Pentru regimul vamal suspensiv care nu se incheie in termen, datoria vamala devine exigibila si se stinge prin executarea de catre autoritatea vamala a garantiei constituite.
Pentru datoriile vamale constatate ulterior liberului de vama, Directia Generala a Vamilor poate acorda amanari si esalonari de plata in termenul legal de prescriptie, potrivit reglementarilor existente in domeniu.
In cazul marfurilor retinute de autoritatea vamala sau al celor pentru care s-a solicitat restituirea datoriei vamale aferente, achitarea datoriei vamale se suspenda pana la stabilirea definitiva a regimului juridic al acelor marfuri.
Pe baza depunerii in avans, de catre debitorul vamal, a unui depozit la vedere in contul autoritatii vamale, aceasta poate, in limita valorica a acestui depozit, sa incaseze datoriile vamale.
Datoria vamala poate fi achitata si de o terta persoana pentru si in numele debitorului, din dispozitia acestuia. Debitorul vamal poate sa efectueze oricand plata anticipata a datoriei vamale.
In caz de neachitare a datoriilor vamale la scadenta, autoritatea vamala va folosi toate mijloacele de executare silita, incasand si majorarile de intarziere prevazute de lege.
Stingerea datoriei vamale
Potrivit Codului Vamal al Romaniei datoria vamala se stinge prin:
- plata acesteia;
- renuntarea la incasare, atunci cand se constata ca este nedatorata;
- anularea ca o consecinta a anularii declaratiei vamale;
- implinirea termenului de prescriptie extinctiva;
- insolvabilitatea debitorului, constatata pe cale judecatoreasca;
- confiscarea definitiva a marfurilor;
- distrugerea marfurilor din dispozitia autoritatii vamale sau abandonarea acestora in favoarea statului;
- distrugerea sau pierderea marfurilar, datorita fortei majore sau cazului fortuit;
- scaderea cantitativa a marfurilor, datorita unor factori naturali, pentru partea corespunzatoare procentului de scadere.
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani si curge de la data acceptarii si inregistrarea declaratiei vamale de import.
Exista in practica vamala si diverse cazuri de scutire de taxe vamale de import pentru:
- bunurile dobandite prin succesiuni testamentare, dovedite pe baza unor documente oficiale
- ajutoarele si donatiile cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv si didactic, primite de asociatii sau organizatii cu caracter umanitar si cultural, ministere sau alte organe ale administratiei publice, sindicate si partide policite, organizatii de cult, federatii, asociatii sau cluburi sportive, institutii de invatamant, fara a fi destinate sau folosite pentru subventionarea campaniei electorale sau a unor activitati ce pot constitui amenintari la siguaranta nationala;
- materiale pentru, experimentari sau cercetari
- bunurile straine ce devin, potrivit legii, proprietatea statului;
- mostrele fara valoare comerciale, materialele publicitare, de reclama si documentare.