Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
Deci, am putea defini constrângerea fizică ca fiind situaţia în care o persoană săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală sub imperiul unei energii străine exercitate asupra sa căreia nu i-a putut rezista.
Constrângerea fizică implică trei cerinţe:
- să existe o acţiune de constrângere exercitate asupra fizicului personal
- persoana constrânsă să nu fi avut posibilitatea de a rezista acţiunii de constrângere
- să se fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
- În ce priveşte prima condiţie aceasta impune intervenţia unei energii care acţionează direct asupra celui constrâns, respectiv asupra fizicului său, iar sub puterea acestei energii trebuie să se săvârşească o acţiune cu toate că legea interzice aceasta sau să nu săvârşească un act la care era obligat prin lege.
Această energie poate fi neanimată (o forţă a naturii) sau animată (privarea de libertate a persoanei pusă în imposibilitatea de a denunţa o infracţiune din cele prevăzute în art. 262 Cod penal).
Se află în stare de constrângere fizică funcţionarul care asigură circulaţia pe căile ferate care nu poate să-şi exercite atribuţiile fiind imobilizat.
- Persoana constrânsă să nu fi avut posibilitatea de a rezista acţiunii de constrângere.
- Săvârşirea unei fapte prevăzute de lege apenală.
Costrângerea morală
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului sau a altuia şi care nu poate fi înlăturat în alt mod.
Constrângerea morală presupune următoarele condiţii:
- să existe o acţiune de constrângere prin ameninţare exercitată asupra unei persoane;
- persoana ameninţată, făptuitorul sau altă persoană să fie expusă unui pericol grav;
- pericolul să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
- Această condiţie se realizează atunci o persoană ameninţă pe alta cu producerea unui pericol grav, ameninţare care crează în psihicul acestuia o temere puternică sub imperiul căruia săvârşeşte fapta. Ameninţarea provine de la o persoană care urmăreşte realizarea faptei prin intermediul celui ameninţat dar ameninţarea trebuie să fie serioasă.
- Persoana ameninţată, făptuitorul sau altă oersoană să fie expusă unui pericol. Pricolul poate privi atât pe făptuitor cât şi pe oricare altă persoană fără să intereseze legăturile acesteia cu făptuitorul. Dar pericolul trebuie să vizeze viaţa personală, integritatea corporală, sănătatea şi alte valori aparţinând persoanelor cărora legea penală le asigură protecţie. Pericolul trebuie să fie actual sau iminent, adică pe cale de a se înfăptui existând certitudinea producerii lui.
- pericolul să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Deci, cel ameninţat trebuie să săvârşească fapta, iar săvârşirea faptei să constituie singura cale posibilă pentru a se înlătura pericolul.
Constrângerea morală înlătură caracterul penal al faptei cărei îi lipseşte trăsătura esenţială şi anume vinovăţia.