- Noţiune.
Potrivit art. 215 alin. 1 Cod penal, constituie infracţiune “inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă”.
- Obiectul juridic special.
Infracţiunea de înşelăciune are ca obiect juridic special relaţiile sociale cu caracter patrimonial.
- Obiectul material.
Infracţiunea de înşelăciune poate avea ca obiect material bunurile mobile sau imobile.
- Subiectul.
Infracţiunea de înşelăciune poate fi săvârşită de orice persoană.
Infracţiunea poate fi săvârşită în participaţie sub toate formele.
- Latura obiectivă. Infracţiunea de înşelăciune presupune sub aspectul laturii obiective, în primul rând, o acţiune de inducere în eroare. Această acţiune poate fi săvârşită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
A prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă înseamnă a face să se creadă reală o faptă sau împrejurare inventată, iar a prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată înseamnă, dimpotrivă, a face să se creadă ca inexistentă o faptă sau împrejurare care există în realitate. Pentru realizarea elementului material al infracţiunii făptuitorul foloseşte diverse mijloace.
Astfel se creează pentru cel indus în eroare o reprezentare falsă a realităţii.
Acţiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat producerea unui prejudiciu material.
- Latura subiectivă.
Infracţiunea de înşelăciune se săvârşeşte cu intenţie directă.
Făptuitorul săvârşeşte infracţiunea cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.
Prin “folos material” se înţelege orice profit, avantaj, care poate fi evaluat în bani şi care atunci când este realizat duce la creşterea sau consolidarea patrimoniului.
- Tentativa şi consumarea.
Tentativa, în cazul înşelăciunii, este pedepsită de lege (art. 222 Cod penal).
Infracţiunea de înşelăciune se consumă în momentul în care se produce prejudiciul material, ca rezultat al activităţii de inducere în eroare.
- Sancţiunea.
Înşelăciunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
- Înşelăciunea în convenţii.
În alin. 3 din art. 215 Cod penal este prevăzută o formă specială a infracţiunii de înşelăciune, cunoscută în literatura juridică sub denumirea de “Înşelăciunea în convenţii”. Potrivit textului, aceasta constă în “inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, în condiţiile stipulate”.
Infracţiunea se realizează sub aspectul laturii materiale printr-o acţiune de inducere în eroare sau printr-o acţiune de menţinere în eroare. Menţinerea în eroare presupune păstrarea în mintea victimei a reprezentării greşite a realităţii la care aceasta a ajuns independent de activitatea făptuitorului.
Fiecare dintre aceste acţiuni realizează singură elementul material al infracţiunii de înşelăciune în convenţii. Atât acţiunea de inducere în eroare cât şi acţiunea de menţinere în eroare trebuie să aibă loc cu prilejul încheierii sau executării unui contract.
Pentru existenţa înşelăciunii în convenţii este necesar ca inducerea sau menţinerea în eroare să se fi produs în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.
Înşelăciunea în convenţii este sancţionată cu pedeapsa prevăzută în alin. 1 şi 2 din art. 215 Cod penal în funcţie de mijloacele folosite de făptuitor.
- Forme agravate.
Atât înşelăciunea prevăzută în alin. 1 din art. 215 Cod penal cât şi înşelăciunea în convenţii prevăzută în alin. 3 al aceluiaşi text sunt mai grave dacă au fost săvârşite prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase (alin. 2).
Dintre mijloacele considerate frauduloase, legiuitorul indică cu titlu de exemplu nume şi calităţi mincinoase. Prin nume mincinos se înţelege un nume care nu aparţine făptuitorului, indiferent dacă a fost inventat sau dacă aparţine unei alte persoane. Prin calităţi mincinoase se înţeleg calităţile pe care şi le atribuie făptuitorul, fără a le avea în realitate.
În afara celor două mijloace expres arătate de lege sunt considerate mijloace frauduloase toate acele mijloace de inducere în eroare care constituie prin ele însele infracţiunii (folosirea unui înscris fals, uzurparea de calităţi oficiale, portul ilegal de uniforme, falsul în declaraţii făcut în scopul obţinerii unor drepturi, exercitarea fără drept a unei profesii şi altele) sau care au o mare aparenţă de veridicitate, fie prin ele însele, fie datorită împrejurărilor cu care sunt corelate.
Legiuitorul a prevăzut în mod expres în alin. 2 partea a II-a din art. 215, Cod penal, că, dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Înşelăciunea agravată din alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Potrivit alin. 4 din art. 215 Cod penal, se pedepseşte cu aceeaşi sancţiune, emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Potrivit alin. ultim, înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.