Jurisdicţia, în accepţiune lato sensu, poate fi definită ca o activitate de soluţionare a unor litigii ivite în viaţa publică sau privată, după o procedură asemănătoare celei judecătoreşti şi în urma căreia se dă o soluţie motivată.
În funcţie de autoritatea publică în a cărei competenţă intră soluţionarea litigiului respectiv, aşa cum am mai amintit, putem identifica mai multe tipuri de jurisdicţii :
- jurisdicţia constituţională, exercitată de Curtea Constituţională ;
- jurisdicţia judiciară sau justiţie, realizată, în conformitate cu art.126 din Constituţie, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe stabilite de lege ;
- jurisdicţie administrativă, realizată prin intermediul unor organe administrative cu atribuţii jurisdicţionale.
Dintre toate aceste tipuri de jurisdicţii, ne vom opri la jurisdicţia administrativă, pe care o vom defini şi vom evidenţia trăsăturile acesteia. Totodată, vom prezenta şi actul administrativ jurisdicţional, ca fiind rezultatul activităţii de jurisdicţie administrativă.
Jurisdicţia administrativă reprezintă un tip special de de jurisdicţie, înfăptuită de organe de natură administrativă, care sunt învestite cu atribuţii jurisdicţionale.
Jurisdicţia administrativă poate fi definită ca fiind activitatea de soluţionare a unui litigiu administrativ, după norme procedurale specifice procedurii judiciare, în urma căreia rezultă un act administrativ cu caracter jurisdicţional.
Elementele de bază care definesc specificitatea jurisdicţiei administrative sunt :
- din punctul de vedere al obiectului, ea reprezintă o soluţionare a unei căi de atac;
- din punctul de vedere al procedurii, regăsim principii specifice procedurii judiciare şi anume : posibilitatea părţilor de a fi ascultate în instanţă, posibilitatea de a fi reprezentate de un avocat, contradictorialitatea, etc;
- din punctul de vedere al rezultatului, specific jurisdicţiei administrative este faptul că din ea rezultă o hotărâre motivată, ca natură juridică un act administrativ cu atribuţii jurisdicţionale.
Atribuţii jurisdicţionale sunt conferite unei autorităţi administrative prin lege, iar acest aspect se realizează expres, fie în mod implicit, prin reglementarea unei proceduri care să poată fi calificată ca procedura administrativ jurisdicţională.
Actul administrativ jurisdicţional, reprezintă aşa cum am mai amintit, actul adoptat în cadrul unei activităţi de jurisdicţie administrativă.
Actuala lege a contenciosului administrativ, oferă în premieră o definiţie a acestui tip de act(art.2 alin.1 lit.d), care reprezintă actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.
Din punctul nostru de vedere, putem defini actul administrativ jurisdicţional ca fiind acel act administrativ titpic emis de un organ al administraţiei publice învestit prin lege cu atribuţii jurisdicţionale, prin care se soluţionează un litigiu din sfera administraţiei active, după principii specifice procedurii judiciare.
Trăsăturile actului administrativ sunt următoarele :
- este un act administrativ tipic din punctul de vedere al organului de la care emană, care este un organ al administraţiei publice învestit prin lege cu rezolvarea unor litigii ;
- este adoptat ca urmare a rezolvării unui conflict juridic născut între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, acestea din urmă fiind de drept public sau de drept privat ;
- actul are un caracter individual, dat fiind litigiul determinat din care emană ;
- stabilitatea mai mare de care se bucură şi în baza căreia este exceptat de la principiul revocabilităţii actelor administrative, dar care nu este identică stabilităţii de care se bucură actele puterii judecătoreşti ;
- procedura după care se eliberează este similară procedurii judiciare, în ea se regăsesc principii comune şi anume : contradictorialitatea, independenţa, posibilitatea părţilor de a fi reprezentate de un apărător ;
- obligaţia motivării actului, care îl apropie pe acesta de sentinţele instanţelor judiciare.