Pin It
  1. Noţiune.

Potrivit art. 180 alin. 1 Cod penal este infracţiune “lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice”.

  1. Obiectul juridic special şi obiectul material.

Obiectul juridic special al infracţiunii constă în relaţiile sociale care ocrotesc integritatea corporală şi sănătatea persoanei.

Sancţionarea formei agravante prevăzută de art. 180 alin. 11 introdus prin Legea nr. 197/2000, fiind condiţionată de aplicarea loviturilor şi a violenţelor asupra unui membru de familie definit de art. 1491, ocroteşte relaţiile ce se stabilesc între membrii unei familii.

Infracţiunea de lovire sau alte violenţe are ca obiect material corpul persoanei deoarece asupra acestuia sunt exercitate actele de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice.

  1. Subiecţii.

Infracţiunea poate fi săvârşită de orice persoană.

Atât subiectul activ, cât şi subiectul pasiv al infracţiunii este calificat ca membru de familie numai în cazul agravantelor de la alin. 11 şi 21 introduse prin Legea nr. 197/2000.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele.

  1. Latura obiectivă.

Sub aspectul laturii obiective infracţiunea se realizează printr-o lovire sau prin orice acte de violenţă producătoare de suferinţe fizice.

Elementul material al infracţiunii se poate realiza şi printr-o inacţiune (de exemplu - făptuitorul având obligaţia de a avertiza victima să nu pătrundă într-un anumit loc, unde ar putea fi lovită, îşi încalcă intenţionat această obligaţie, tocmai pentru ca persoana să fie supusă acelei loviri).

Legea nu precizează mijloacele şi modalităţile concrete de săvârşire a faptei, acestea fiind variate (lovire cu palma, cu pumnul, cu un corp dur etc.).

Fapta poate fi săvârşită şi prin folosirea unor mijloace psihice.

Urmarea imediată a acţiunii de lovire sau de violenţă constă în suferinţa provocată victimei, în producerea de echimoze pe corpul acesteia, iar în cazul agravantei de la alin. 2 constă într-o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii care să necesite îngrijiri medicale cel mult 20 de zile.

  1. Latura subiectivă.

Infracţiunea de lovire sau alte violenţe se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Săvârşirea faptei prevăzută la alin. 2, din culpă este sancţionată separat în art. 184.

Nu interesează mobilul şi nici scopul săvârşirii faptei. De acestea se va ţine seama însă la individualizarea judiciară a pedepsei.

  1. Formele agravante.

Din necesitatea de a proteja siguranţa şi securitatea membrilor de familie, prin Legea nr. 197/2000 s-au introdus prin alin. 11 şi 21, două agravante ale infracţiunii de lovire şi alte violenţe.

  1. a) Săvârşirea actelor de lovire sau de alte violenţe împotriva unui membru de familie constituie o circumstanţă agravantă datorită calităţii subiectului pasiv al infracţiunii. Prin membru de familie, potrivit art. 1491 introdus prin legea 197/2000, se înţelege “soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul”. Gravitatea faptei constă în consecinţele produse de aceste manifestări de violenţă atât la nivelul familiei cât şi la nivelul societăţii (desfacerea familiei în fapt ori prin divorţ, sechele fizice şi psihice).
  2. b) Potrivit 180 alin. 2 Cod penal, infracţiunea de lovire sau alte violenţe este mai gravă dacă lovirea sau actul de violenţă a pricinuit o vătămare care necesită pentru vindecarea îngrijirii medicale de cel mult 20 de zile.

Circumstanţa agravantă se referă la rezultatul acţiunii de lovire sau a actului de violenţă. Existenţa infracţiunii este condiţionată de pricinuirea unei vătămări a integrităţii corporale sau sănătăţii care să necesite pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile.

Textul nu stabileşte decât durata maximă a îngrijirilor medicale, care nu poate fi mai mare de 20 de zile. În ceea ce priveşte durata minimă a acestor îngrijiri, în lipsa unei precizări a legii, aceasta poate fi oricât de redusă.

  1. c) Aceleaşi fapte cu aceleaşi consecinţe prevăzute la alin. 2 constituie o formă agravantă a infracţiunii de lovire şi alte violenţe, dacă sunt îndreptate împotriva unui membru de familie (art. 180 alin. 21).
  2. Consumarea.

Tentativa la infracţiunea de lovire sau alte violenţe nu este pedepsită de lege.

Infracţiunea se consumă în momentul când persoana este lovită sau în momentul când, printr-un alt act de violenţă, îi sunt produse suferinţe fizice.

Infracţiunile contra integrităţii corporale sau a sănătăţii sunt susceptibile de săvârşire în formă continuată în cazul în care lovirile sau actele de violenţă au loc la anumite intervale de timp în împrejurări diferite.

Dacă o persoană, cu aceeaşi ocazie, loveşte mai multe alte persoane, nu există o singură infracţiune de lovire, ci tot atâtea infracţiuni în concurs câte persoane au fost lovite.

Dacă infracţiunea se săvârşeşte în forma continuată, ea se epuizează în momentul comiterii ultimei acţiuni de lovire.

  1. Sancţiunea.

Infracţiunea de lovire sau alte violenţe se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Pentru formele agravante ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, pedeapsa variază astfel:

  • închisoare de la 6 luni la un an sau amendă pentru agravanta prevăzută la alin. 11;
  • închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă pentru agravanta prevăzută la alin. 2;
  • închisoare de la 1 la 2 ani sau amendă pentru agravanta prevăzută la alin. 21;

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 11 şi 21, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.