Dreptul comun în materia transporturilor îl constituie dispoziţiile cuprinse în C.com. român care, pe lângă principiile generale privind oricare dintre contractele comerciale, consacră un titlu special: Titlul XII „Despre contractul de transport” (art.413-441).
În lipsă de anumite reglementări, dispoziţiile comerciale se completează potrivit art.1 alin.2 C.com. cu dispoziţiile C.civ. şi potrivit art.889 C.com. cu cele ale C.p.c.
Reglementări interne
Reglementările interne în materia transporturilor sunt constituite din dispoziţii care reglementează toate categoriile de transporturi, inclusiv contractele de transport cuprinse în coduri, legi, ordonanţe de guvern şi alte acte normative interne.
Cadrul general aplicabil tuturor actelor normative specifice modurilor de transport şi activităţilor conexe acestora îl constituie Ordonanţa nr.19/1997 privind transporturile aprobată prin Legea nr.197/1998, republicată (în M.Of. nr.552 din 11 noiembrie 1999).
Ulterior această ordonanţă a fost modificată şi completată prin O.G. nr.94/2000, aprobată prin Legea nr.51/2002.
În principal, alte acte normative sunt:
- U.G. nr.109/2005 privind transporturile rutiere;
- G. nr.7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transporturi pe căile ferate din România;
- G. nr.116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de transport maritim internaţional, aprobată şi modificată prin Legea nr.231/2004 şi Regulamentul de aplicare – aprobat prin H.G. nr.302/1999;
- G. nr.29/1997 privind Codul aerian, aprobat şi modificat prin Legea nr.130/2000.
Reglementări internaţionale
Reglementările internaţionale în materia transporturilor le reprezintă convenţiile internaţionale la care România este parte.
De-a lungul timpului România a încheiat o serie de convenţii multilaterale sub auspiciile ONU sau ale altor organizaţii internaţionale privind transporturile rutiere, feroviare, maritime, fluviale sau aeriene, dar şi convenţii sau acorduri bilaterale în fiecare domeniu al transporturilor arătate.