- Funcţia probatorie a documentului de transport
Documentul de transport constituie principalul instrument probator pentru părţi în sensul că:
- atestă existenţa contractului de transport;
- face proba obligaţiilor asumate de cărăuş faţă de cealaltă parte contractantă (respectiv: călător, expeditor, destinatar);
- certifică în transportul de mărfuri preluarea mărfii în posesia şi custodia cărăuşului angajându-i răspunderea corespunzătoare.
Din faptul că documentul de transport are putere de titlu ad probationem şi nu ad validitatem, decurg 2 consecinţe:
- Existenţa contractului poate fi stabilită în lipsă de înscris corespunzător prin orice mijloc de probă. Proba existenţei contractului de transport trebuie să fie pertinentă şi convingătoare spre a fi luată în considerare de către instanţa sesizată.
S-a apreciat că factura nu atestă prin ea însăşi încheierea contractului de transport, fiind un înscris eliberat de furnizor şi destinat să producă efecte numai între acesta şi cumpărător în cadrul contractului de vânzare ce-i leagă. Prin obiectul ei juridic, factura priveşte livrarea mărfii, nu şi contractul de transport. În plus, ea este un lucru convenit între unii (vânzător şi cumpărătorul mărfii) şi nu poate fi opusă cărăuşului care deţine poziţia de terţ faţă de raporturile dintre vânzător şi cumpărător.
- Calitatea documentului de transport de a fi un titlu ad probationem conferă menţiunilor pe care le cuprinde o valoare doveditoare credibilă numai până la proba contrară. Acesta poate fi solicitat şi administrat de partea contractantă care contestă conţinutul documentului de transport invocat împotriva sa.
- Funcţia călăuzitoare a documentului de transport
Documentul de transport serveşte ca îndreptar cărăuşului în executarea obligaţiilor de deplasare care s-a angajat. În transporturile de mărfuri, pe lângă menţiunile uzuale (itinerar, destinaţie, persoana destinatarului), pot fi specificate eventuale transbordări necesare pe parcurs. Acestea poartă denumirea de clauze adiţionale.
Clauzele adiţionale mai conţin instrucţiuni de expediere afară de cazul în care părţile au convenit ca expeditorul mărfii să le comunice cărăuşului ulterior, prin act separat.
Menţiunile specifice au caracter călăuzitor şi sunt necesare în cazul unui transport mixt ce se execută cu vehicule diferite, ori în transporturile succesive cu traseu desfăşurat pe teritoriile mai multor state ori de câte ori sunt aduse la îndeplinire în temeiul unui document de transport unic.
- Funcţia de legitimare a documentului de transport
Posesorul documentului de transport are calitatea de titular al drepturilor izvorâte din contractul de transport şi pe care le poate exercita opunându-le valabil cărăuşului spre a-l obliga să-şi îndeplinească obligaţiile asumate.
Astfel, călătorul este îndreptăţit să pretindă efectuarea deplasării convenite la data şi cu mijlocul de transport corespunzător, în condiţii de perfectă securitate tehnică. În caz contrar are dreptul să obţină despăgubiri.
În transportul de mărfuri calitatea de titular aparţine iniţial expeditorului, ea trece asupra destinatarului în principiu din momentul în care documentul de transport îi parvine ajungând în mod justificat în posesia sa.
Titularul astfel identificat poate, printre altele, să dispună schimbarea itinerariului prestabilit prin contraordin dat pe parcurs, cărăuşul suportând, desigur, diferenţa de cheltuieli pe care o prilejuieşte.
În plus, destinatarul are dreptul, în temeiul contractului de transport, să ceară cărăuşului la staţia de sosire să-i elibereze lucrurile transportate.
În raporturile contencioase, documentul de transport titularizează persoana îndreptăţită să acţioneze în justiţie sau în arbitraj comercial pe cărăuş şi să-i angajeze responsabilitatea contractuală.
De regulă generală, încheierea contractului precede executarea obligaţiilor pe care le generează.