Obligaţiile pe care părţile şi le asumă prin contractul de transport diferă în funcţie de particularităţile fiecărei deplasări.
Transportul de persoane se efectuează în condiţii ce se deosebesc substanţial faţă de strămutarea lucrurilor.
Deplasarea bunurilor prezintă un grad sporit de complexitate, iar gama de obligaţii corespunzătoare este vădit mai largă, motiv pentru care sunt examinate în cadrul contractului de transport.
Derularea contractului de transport de mărfuri parcurge 3 etape distincte: prima – la locul de pornire; următoarea – de-a lungul itinerariului, iar ultima – la destinaţie, părţilor revenindu-le obligaţii diferite în cursul fiecărei etape. Astfel, vom avea:
- Obligaţiile părţilor la punctul de pornire:
- obligaţiile expeditorului;
- obligaţiile cărăuşului.
- Obligaţiile părţilor în cursul deplasării mărfii. D.p.d.v. al obligaţiei de deplasare a mărfurilor vom deosebi 3 categorii de transporturi:
- cele efectuate în condiţiile iniţial convenite (obligaţiile expeditorului şi obligaţiile cărăuşului);
- transporturi care suferă devieri de la itinerariul iniţial din voinţa expresă a expeditorului, exprimată printr-un a.j. numit contraordin;
- transporturi perturbate de împrejurări de forţă majoră, numite transporturi deficitare – având ca efecte întârzierea executării obligaţiilor cărăuşului sau imposibilitatea de a le aduce la îndeplinire.
- Obligaţiile părţilor la destinaţie:
- obligaţiile cărăuşului;
- obligaţiile destinatarului.
- Obligaţiile părţilor la punctul de pornire
- Obligaţiile expeditorului la punctul de pornire
- Alegerea mijlocului de transport
Alegerea mijlocului de transport depinde de felul mărfii care urmează a fi transportată (de ex., produsele alterabile – în vagoane frigorifice, animalele vii – în vehicule care să le asigure integritatea şi cu instalaţii de aerisire, petrolul – în autocamioane cisternă, ş.a.).
Înainte de a proceda la încărcare, expeditorul trebuie să verifice dacă mijlocul de transport pus la dispoziţie de cărăuş corespunde efectuării în bune condiţii a transportului spre a evita alterarea, degradarea, sustragerea, scurgerea ori pierderea mărfii şi dacă îndeplineşte condiţiile tehnice şi funcţionale.
Verificarea efectuată de expeditor priveşte defectele aparente ale vehiculului.
Dacă există neajunsuri sau defecţiuni ale mijlocului de transport, trebuie aduse la cunoştinţă cărăuşului, iar dacă acesta menţine mijlocul de transport, este necesar să se facă menţiune pe documentul de transport arătându-se şi obiecţiunile expeditorului.
Efectul juridic al acestor menţiuni constă în angajarea răspunderii cărăuşului.
- Predarea mărfii în vederea transportului
Obligaţia expeditorului de a preda marfa trebuie să fie executată la locul convenit, la termenul fixat, cu respectarea condiţiilor uzuale privind determinarea cantitativă şi ambalarea obiectului transportului.
Locul diferă în funcţie de felul transportului: dacă deplasarea se face cu autocamionul – predarea se face, de regulă, la locul fabricii; în transporturile feroviare – predarea se face în staţia CF; în transporturile aeriene – la aeroport, iar în transporturile maritime sau navale – de regulă, la chei, de-a lungul navei.
Ziua (eventual ora) precizată în contractul de transport trebuie respectată cu stricteţe; orice întârziere se penalizează.
Cantitatea mărfii trebuie stabilită de expeditor şi declarată de cărăuş pentru alegerea mijlocului de transport şi pentru calcularea taxelor aferente. În acest scop este necesar să se arate: greutatea, volumul, metrajul, numărul de bucăţi şi, după caz, tipul, varietatea, dimensiunile sau orice alte elemente semnificative.
Cărăuşul are obligaţia să verifice dacă elementele de determinare cantitativă au fost înscrise în documentul de transport. În plus, se mai precizează cântarul folosit, sistemul de cântărire ş.a. elemente care ar influenţa greutatea (spre ex., starea uscată sau umedă a mărfii) şi persoana care a făcut cântărirea.
Încărcătura va fi prezentată într-un ambalaj ce trebuie să fie potrivit din toate punctele de vedere, încât marfa să poată suporta strămutarea fără deteriorări, degradări ori pierderi.
Furnizorul trebuie să aplice pe fiecare ambalaj o etichetă specială cu următoarele menţiuni:
- denumire;
- calitatea şi cantitatea mărfii;
- numele persoanei care a făcut numărătoarea sau cântărirea şi ambalarea.
Nerespectarea obligaţiilor menţionate îndreptăţeşte pe cărăuş să refuze primirea mărfii în vederea transportului.
- Încărcarea mărfii în mijlocul de transport
Această obligaţie cade, în principiu, în sarcina expeditorului şi cuprinde următoarele etape:
- Încărcarea propriu-zisă – trebuie să ţină cont de capacitatea mijlocului de transport.
Folosirea incompletă a vehiculului constând în subîncărcare atrage penalizarea expeditorului care poate fi obligat să plătească cărăuşului o despăgubire pentru cota-parte din capacitatea vehiculului rămasă neutilizată în cursul călătoriei convenite.
Nici depăşirea limitelor de încărcare nu este permisă. De regulă, supraîncărcarea atrage plata unor diferenţe de taxe sporite, nefiind exlusă aplicarea de sancţiuni expeditorului (chiar de natură penală) dacă depăşirea are caracter fraudulos.
- Aşezarea mărfurilor în spaţiul interior al mijlocului de transport – are loc a.î. să îndeplinească o triplă condiţie:
- să utilizeze la maxim întreaga capacitate utilă de încărcare;
- să nu pericliteze stabilitatea vehiculului;
- să asigure integritatea încărcăturii.
Modul de repartizare între cărăuş şi expeditor a obligaţiilor ce au ca obiect încărcarea şi aşezarea mărfurilor în mijlocul de transport se stabileşte concret prin clauzele contractului încheiat între părţi.
- Măsurile preventive împotriva riscului de sustragere de mărfuri – acestea diferă în funcţie de mijlocul de transport folosit.
Când mărfurile sunt strămutate în mijloace de transport închise (containere, spre ex.) folosite în întregime de expeditor, acesta este obligat ca odată cu predarea mărfurilor către cărăuş să aplice pe sistemul de închidere sigilii proprii. Cărăuşul are şi el îndatorirea să aplice propriile sigilii pe mijlocul de transport închis.
Dacă se folosesc mijloace de transport deschise, mărfurile încărcate trebuie însemnate sau marcate a.î. sustragerea lor să nu fie posibilă fără a lăsa urme vizibile. Modul de marcare a mărfurilor trebuie să fie arătat de expeditor în documentul de transport.
Operaţiunile de încărcare/descărcare trebuie aduse la îndeplinire în timpul rezervat încărcării/descărcării stabilite prin contractul de transport. Depăşirea timpului de încărcare/descărcare convenit atrage ca sancţiune contractuală plata unor penalităţi de întârziere de către expeditor – când este vorba de încărcare, sau de destinatar – în cazul descărcării.
- Colaborarea expeditorului la întocmirea documentului de transport
Expeditorul trebuie să pună la dispoziţia cărăuşului coordonatele de fapt complete şi exacte ale mărfii şi itinerariului.
Declaraţia expeditorului va preciza: felul încărcăturii, cantitatea, calitatea, greutatea şi valoarea.
Itinerariul se întregeşte cu identificarea persoanei destinatarului şi adresa acestuia.
Expeditorul are îndatorirea să anexeze la documentul de transport unele înscrisuri necesare pentru identificarea mărfii sau pentru îndeplinirea unor formalităţi pe parcurs.
În plus, în transporturile internaţionale, expeditorul urmează a pune la dispoziţia cărăuşului declaraţiile vamale.
Răspunderea pentru corectitudinea declaraţiilor arătate revine expeditorului; nesinceritatea acestuia comportă sancţiuni, respectiv despăgubiri datorate, după caz, cărăuşului sau destinatarului.
- Plata preţului transportului – această obligaţie incumbă expeditorului încă de la data întocmirii documentului de transport.
Expeditorul are îndatorirea să suporte integral preţul convenit, momentul plăţii se stabileşte prin acordul părţilor şi coincide, de regulă, cu predarea mărfii în detenţiunea cărăuşului.
Dacă expeditorul întârzie, cărăuşul poate suspenda efectuarea transportului, suspendare ce se justifică numai dacă obligaţiile reciproce ale părţilor îşi au temeiul în acelaşi contract, iar neîndeplinirea chiar parţială a obligaţiei expeditorului este îndeajuns de importantă.
Cărăuşul poate lua măsura de suspendare fără a fi necesară punerea în întârziere a expeditorului.
Suspendarea încetează deîndată ce expeditorul îşi îndeplineşte obligaţia de a plăti preţul.
Prin derogare de la cele arătate, costul deplasării mărfii poate fi pus, în totalitate sau în parte, în sarcina destinatarului printr-o clauză expresă în documentul de transport, numită „clauză de plată transmisă”. În acest caz, înlocuirea expeditorului prin destinatar este opozabilă cărăuşului dacă o acceptă, asumându-şi astfel riscul de neplată la capătul transportului.
De asemenea, inserarea unei asemenea clauze în documentul de transport este condiţionată de acordul corelativ al destinatarului, altfel nu îi este opozabilă.
- Obligaţiile cărăuşului la punctul de pornire
- Acceptarea cererii de transport
Întrucât cărăuşul se află în stare permanentă de ofertă de servicii adresată publicului, el este ţinut, în principiu, să dea urmare oricărei cereri sau comenzi de a efectua o strămutare de bunuri sau o deplasare de persoane.
Simpla adeziune a expeditorului solicitant la condiţiile prestabilite de cărăuş realizează consimţământul contractual.
Din această cauză, cărăuşul nu are posibilitatea să verifice în prealabil solvabilitatea cocontractantului.
Singura măsură de prevenire a riscurilor constă în plata preţului transportului încă de la pornire.
- Procurarea unui mijloc de transport corespunzător
Vehiculul trebuie să fie apt d.p.d.v. tehnic şi funcţional pentru a realiza în condiţii normale transportul convenit.
Cărăuşul are obligaţia esenţială să garanteze îndeplinirea acestor cerinţe din proprie iniţiativă şi independent de orice verificare prealabilă exercitată de cocontractant.
Dacă pune la dispoziţia expeditorului sau călătorului un vehicul inadecvat, cărăuşul îşi asumă răspunderea contractuală.
Momentul când mijlocul de transport trebuie pus la dispoziţia expeditorului şi locul unde se va face încărcarea mărfii se stabilesc prin contract.