Mijloacele de apărare pe care le are la dispoziţie cărăuşul
Pentru a se degreva de răspundere, transportatorul poate contesta prejudiciul, fie infirmând probele administrate împotriva sa de creditorul despăgubirilor, fie invocând circumstanţe de natură să-l elibereze de sancţiunile contractuale instituite pentru neexecutarea obligaţiei convenite ori pentru îndeplinirea ei cu întârziere.
Cărăuşul este în măsură să se prevaleze în favoarea sa dacă dispune de dovezi pertinente şi convingătoare, pe de o parte de cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei păgubitoare comise, iar pe de altă parte, de temeiuri menite să excludă vinovăţia sa.
Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei păgubitoare
Pe lângă cele cunoscute, cele care prezintă interes efectiv în transporturi sunt:
- Starea de necesitate – această cauză degrevează pe cărăuş de consecinţa caracterului ilicit al faptei păgubitoare dacă a fost săvârşită în scopul de a salva de la un pericol iminent şi de neînlăturat, vieţi omeneşti sau bunuri importante.
Reglementări specifice ale stării de necesitate întâlnim cu precădere în transporturile maritime.
- Ordinul legii (dispoziţia legală) – este o cauză care poate să ocazioneze întreruperea unui transport aflat în curs de desfăşurare pentru motive impuse de dispoziţia în temeiul căreia este luată măsura restrictivă (de ex., embargoul impus unui stat; rechiziţionarea unor mijloace de transport; iernatul forţat în traficul fluvial – circulaţia navelor fiind oprită mai multe zile din cauza îngheţării apelor).
Fapta cauzatoare de prejudicii ce a fost săvârşită în temeiul unui ordin legal înlătură caracterul ilicit al acesteia numai dacă condiţiile prevăzute de lege au fost îndeplinite.
- Consimţământul creditorului – această cauză se materializează, de regulă, într-o clauză de nerăspundere sau cel puţin de restrângere a răspunderii şi constă în declaraţia creditorului anterioară producerii daunei, că înţelege să renunţe integral sau numai în parte la despăgubiri corelative.
Cauze care înlătură vinovăţia cărăuşului:
- Fapta victimei însăşi;
- Fapta unui terţ pentru care autorul prejudiciului nu este ţinut a răspunde;
- Cazul fortuit
- Forţa majoră.
Fapta terţului constituie cauză exoneratoare de răspundere pentru cărăuş dacă prezintă caracterul excepţional, imprevizibil şi inevitabil al forţei majore.
Clauze de nerăspundere considerate ca inadmisibile
Anumite convenţii/clauze care înlătură răspunderea cărăuşului, sunt considerate ca fiind fără valabilitate, adică inadmisibile:
- Contractul de transport nu poate elibera pe cărăuş de răspunderea pentru prestaţia caracteristică de a deplasa persoane sau mărfuri;
- Clauza prin care cărăuşul se degrevează de răspundere pentru culpa sa gravă şi cu atât mai mult pentru propriul dol nu poate produce efecte.
Nimeni nu are dreptul să-şi rezerve facultatea unui comportament păgubitor pentru celălalt contractant sau de a săvârşi o eroare.
- Clauze prin care identifică explicit evenimentele fortuite cu efect exonerator de răspundere pentru cărăuş.
Se obişnuieşte să se enumere în contract împrejurările asimilate forţei majore (de ex., incendii, greve, ş.a.), dar condiţia este ca acestea să prezinte în fapt gravitatea şi caracteristicile unui eveniment semnificativ pentru a-l elibera pe cărăuş de răspundere.
- Răspunderea contractuală pentru altul se admite de unii autori în cazul armatorului care poate stipula în contractul de navlosire o clauză prin care să fie apărat de răspundere pentru faptele ilicite ale prepuşilor săi (comandantul navei şi membrii echipajului) săvârşite în cursul călătoriei convenite.
Admisibilitatea unei asemenea clauze se întemeiază pe ideea că armatorul pierde practic posibilitatea de a-şi exercita autoritatea şi controlul asupra activităţii comandantului şi personalului cât timp nava se află în deplasare, uneori la mari distanţe.