Atmosfera trebuie să îndeplinească anumite condiţii care să exprime limitele de toleranţă ale organismelor în raport cu factorii, legaţi de compoziţia chimică a aerului, umiditatea, gradul de puritate, secţiunile mecanice ale curenţilor de aer.
a).PRINCIPALII POLUANŢI AI ATMOSFEREI
Poluanţi sulfurici: * oxizii de sulf
* acid sulfuric
* hidrogenul sulfurat
Poluanţi carbinici: * CO
* CO2
* hidrocarburile
* aldehidele
Compuşi ai azotului: * oxizii de azot
* amoniacul
* nitraţii
Poluanţi minerali: * Fe, Pb, silicaţi
Poluanţi acizi: * pulberile (cenuşă, fum, praf)
Substanţe radioactive:* radiaţii ionizante
Substanţe biologice: * microorganisme, paraziţi
Poluarea a apărut odată cu dezvoltarea industrială, circulaţia rutieră, sursele de energie, agricultura intensivă.
b). EFECTELE POLUĂRII ATMOSFEREI
* efecte economice
* efecte sociale
* distrugerea progresivă a stratului de ozon
* ploile acide
* încălzirea Terrei
c). PROTECŢIA ATMOSFEREI ÎN DREPTUL INTERN
Potrivit legii protecţiei mediului nr. 137/1995 prin protecţia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea şI ameliorarea calităţii acesteia, pentru a limita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane, şI a bunurilor materiale.
Accentul se pune pe activitatea de prevenire a poluării atmosferei, pe reducerea efectelor acestei poluări şI ameliorarea calităţii atmosferei în care scop autoritatea centală pentru protecţia mediului promovează politicile globale şI regionale.
Păstrarea calităţii aerului pentru evitarea influenţelor negative ale poluării implică stabilirea unor norme de protecţie privind emisiile de substanţe poluante reprezentând concentraţiile maxime ale substanţelor poluante cu consultarea ministerelor de specialitate competente, autoritatea centrală pentru protecţia mediului elaborează norme tehnice, standarde şI regulamente de aplicarte privind calitatea aerului în funcţie de poluanţii din atmosferă; emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şI mobile, precum şI restricţie pentru substanţele care afectează stratul de ozon; calitatea combustibililor şI carburanţilor, transportul acestora, pragul fonic şI reglementări pentru limitarea zgomotelor, supravegherea calităţii aerului; proceduri de prelevare şI analiză; amplasarea punctelor şI instrumentelor pentru probe şI analize; identificarea, supravegherea şI controlul agenţilor economici a căror activitate este generatoare de risc potenţial sau poluare atmosferică; sistemul de notificare rapidă în caz de poluare acută a atmosferei cu efecte transfrontaliere, a autorităţilor desemnate cu aplicarea convenţiei privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale.
Evaluarea calităţii aerului se asigură de autorităţile pentru mediu, prin măsurători sistematice ale imisiilor de substanţe poluante.
Autorităţile pentru mediu apreciază prin comparaţie prevederile standardelor privind imisiile.Când concentraţiile depăses standardele, impun deţinătorilor de instalaţii carre elimină poluanţi în zonă, măsuri severe de limitare a emisiilor.
Protecţia juridică a atmosferei se realizează şI prin măsuri prohibitive şI de sancţionare dispuse de autorităţile pentru protecţia mediului, care constau în: ordonarea încetării temporare sau definitive a activităţilor generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare, aplicarea de restricţii şI interdicţii în vederea prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi, aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor dispuse.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 137/1995, în vederea protejării atmosferei, persoanele fizice şI juridice au, pe lângă obligaţii cu caracter general, o serie de obligaţii specifice cum sunt:
* să respecte reglementările privind dreptul protecţiei atmosferei adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şI neutralizare a poluanţilor atmosferici;
* să doteze instalaţiile tehnologice care sunt surese de poluare cu sisteme de măsură;
* să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şI să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise;
* să asigure, la cererea autorităţilor pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare.
* să asigure măsuri şI dotări speciale pentru izolarea şI protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şI vibraţii.
Pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şI eoliană, proprietarii şI deţinătorii legali de tern sunt obligaţi să întreţină şI să extindă perdelele şI aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile şI grădinile.
* autorităţile vamale au obligaţia să nu permită intrarea/ieşirea din ţară a surselor mobile de poluare, care nu respectă dispoziţiile autorităţilor competente.
* pe baza normativelor autorizate de autoritatea centrală pentru protecţia mediului, Ministerul Transporturilor şI Ministerul de Interne asigură controlul gazelor de eşapament, a intensităţii zgomotelor şI vibraţiilor produse de autovehicule şI a transportului de materiale.
d). PROTECŢIA ATMOSFEREI PE PLAN INTERNAŢIONAL
În domeniul luptei împotriva poluării aerului prezintă un interes deosebit unele rezoluţii adoptate de Consiliul Europei, fie de O.C.D.E. sau de anumite organisme ale O.N.U. Astfel, trebuie menţionate rezoluţiile C.E. din anii 1968 şI 1971 asipra principiilor referitoare la lupta împotriva poluării aerului, respectiv a poluării atmosferice în zonele de frontieră. Declaraţia Consiliului Comunităţii Europene privind Programul de acţiune în domeniul mediului şI continuarea acestuia în perioada 1977 - 1981, precum şI măsurile cu privire la controlul poluării aerului adoptate de Consiliul O.C.D.E. în anul 1974, cu ocazia primei reuniuni la nivel ministerial, din acelaşi an, a comitetului pentru mediu al acestei organizaţii.
Cel mai complet text care există în prezent referitor la această formă de poluare este “Declaraţia de principiu asupra luptei împotriva poluării aerului”, adoptată de consiliul de miniştri al Consiliului Europei la 8 martie 1968.
Declaraţia conţine reglementări fundamentale privind poluarea atmosferei, precizând că în legislaţiile naţionale trebuie să fie prevăzute sancţiuni împotriva oricărei persoane care ar polua aerul într-o manieră nocivă.
Deosebit de importantă este reuniunea la nivel înalt din cadrul C.E.E. a O.N.U. din 13 - 15 noiembrie 1979 de la Geneva care a adoptat Convenţia şI Rezoluţia asupra poluării atmosferice transfrontaliere la mare distanţă şI Declaraţia privind tehnologiile de fabricaţie puţin poluante sau fără deşeuri, reutilizarea şI reciclarea deşeurilor.
Convenţia asupra poluării atmosferice la distanţe lungi din 13 noiembrie 1979 a fost ratificată de România prin Legea nr. 8 din 25 ianuarie 1991.
Principiile acestei legi sunt:
- protejarea omului şI a mediului înconjurător contra poluării atmosferice;
- elaborarea de către părţi pe calea schimbului de informaţii, consultaţii şI activităţi de certare şI supraveghere a emisiilor de poluanţi atmosferici;
- promovarea de schimburi de informaţii asupra politicilor lor, a activităţilor ştiinţifice şI măsurilor tehnice care au ca scop combaterea direcţiilor de poluanţi atmosferici care au efecte dăunătoare asupra mediului;
- acordarea, la cerere, a unor consultaţii la intervale scurte între părţile contractante.
Având în vedere impactul dăunător al modificării stratului de ozon asupra sănătăţii umane şI a mediului înconjurător, precum măsurile întreprinse pentru protejarea acestuia de către organizaţile internaţionale şI naţionale şI mai ales un plan mondial de acţiune pentru stratul de ozon, al Programului Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător, la 22 martie 1985 s-a încheiat la Viena Convenţia privind stratul de
ozon.
În 1987 (16 septembrie), a fost adoptat la Montreal, Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon.
Pentru aplicarea măsurilor preconizate de Convenţia de la Viena în 1985, în ţara noastră, prin Hotărârea Guvernului nr. 243 din 17 aprilie 1995 a fost înfiinţat Consiliul Naţional pentru protecţia Stratului de ozon, organism internaţional, fără personalitate juridică, a cărui activitate este coordonată de Ministerul Pădurilor şI Protecţiei Mediului.
Un alt document internaţional important este convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimburilor climatice, semnată la Rio d e Janeiro la 5 iunie 1992, al cărui obiectiv finalîl constituie final îl constituie stabilirea concentraţiei dozelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină imixtiuni periculoase ale omului în sistemul climatic.