- Noţiune.
Potrivit art. 256 Cod penal, constituie infracţiune “primirea de către un funcţionar direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia”.
- Obiectul juridic special.
Primirea de foloase necuvenite are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu.
- Obiectul material.
De regulă, infracţiunea este lipsită de obiect material.
- Subiectul.
Infracţiunea de primire de foloase necuvenite poate fi săvârşită numai de un funcţionar. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Pentru existenţa coautoratului, este necesar ca făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege autorului.
- Latura obiectivă.
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea făptuitorului de a primi bani sau alte foloase necuvenite. A primi înseamnă a lua efectiv în posesie. Prin foloase necuvenite se înţeleg orice avantaje de ordin patrimonial.
Acţiunea de primire trebuie să aibă loc după îndeplinirea de către făptuitor a unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
- Latura subiectivă.
Primirea de foloase necuvenite se săvârşeşte cu intenţie directă.
- Consumarea.
Infracţiunea de primire de foloase necuvenite se consumă în momentul săvârşirii acţiunii incriminate, adică în momentul în care făptuitorul, după îndeplinirea actului, primeşte banii sau foloasele.
Tentativa este posibilă, însă legea nu prevede sancţionare ei.
- Sancţiunea.
Primirea de foloase necuvenite se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Potrivit alin. 2 din art. 256 Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Dacă persoana de la care făptuitorul a primit, în condiţiile art. 256 Cod penal, suma de bani a denunţat fapta organelor de poliţie şi acestea au prins în flagrant delict pe făptuitor, suma urmează să-i fie restituită.
- Forme agravate.
Prin art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, se statuează că atunci când primirea de foloase necuvenite se săvârşeşte de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, precum şi faţă de un funcţionar cu atribuţii de control, fapta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 255 Cod penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.
Infracţiunea este mai gravă conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, când a fost săvârşită şi în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori al unui dinte membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale. În acest caz, maximul pedepsei se majorează cu 5 ani.