Cuprinzând mai puţin de un sfert din suprafaţa totală a ţ1rii, pădurile ocupă un loc important în cadrul economiei noastre naţionale. Ele servesc la apărarea terenurilor agricole împotriva secetei, a alunecărilor de teren, la ameliorarea şI refacerea calităţii naturale a solului, la purificarea aerului, în domeniul balneoclimateric şI în dezvoltarea aşezărilor omeneşti, pentru păşunatul animalelor, exercitarea vânătorii, agrement etc. Totodată, pădurile constituie o preţioasă materie primă pentru industria de prelucrare a lemnului, industria hârtiei, celulozei, industria chimică, construcţii, transporturi şI alte ramuri ale economiei naţionale.
Pădurile sunt un reglator al climei, au un important rol sanitar şI estetic.
Atât în trecutul îndepărtat, cât şI în secolul nostru, pădurile au fost supuse unui jaf furibund, tăierile iraţionale asociate cu nerespectarea măsurilor de refacere şI protecţie au produs importante modificări ecologice, cu consecinţe grave pe plan economico-social şI cultural.
În prezent legea prevede menţinerea suprefeţei fondului forestier, este o obligaţie naţională, fiind interzisă reducrea din orice motiv a fondului.În acelaşi timp se impune creşterea suprafeţei fondului forestier în zonele cu deficit de păduri în jurul aşezărilor umane şI în special a celor urbane.
Codul legal al ocrotirii şI dezvoltării pădurilor îl constituie Codul Silvic aprobat prin Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996.
Potrivit acestei legi, pădurile, terenurile destinate împăduririi, precum şI terenurile neproductive incluse în amenajări silvice, constituie indiferent de natura dreptului la proprietate, fondul forestier naţional.
Prin terenuri destinate împăduririi şI cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administraţie silvică se înţeleg: terenurile în curs de regenerare, terenuri degradate, poienile stabilite prin amenajare silvică să fie împădurite, pepinierele, solariile, plantaţiile, culturile de răchită şI cele cu arbuşti ornamentali şI fructiferi; terenuriledestinate hranei, vânatului şI animalelor din dotarea silvică; terenurile date în folosinţă temporară personalului silvic; drumuri şI că ferate forestiere; fazanării, păstrăvării, crescătorii de animale, dotări tehnice specifice sectorului forestier.
Terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţa mai mare de 0,25 ha sunt considerate, în sensul Codului Silvic, păduri.
Fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică sau privată şI constituie bun de interes general.
Raporturile juridice, organizatorice, economice şI tehnice privind fondul forestie naţional, fondul energetic, fondul piscicol din apele de munte precum şI cele privind vegetaţia forestieră de pe terenurile situate în afara fondului forestier naţional sunt supuse dispoziţiei Codului silvic, completate cu alte dispoziţii legale în materie.
Întreg fondul forestier naţional este supus regimului silvic care constituie un sistem de norme tehnice, economice şI juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, producţia şI paza acestui fond, având ca scop gospodărirea durabilă a ecosistemelor forestiere.
Indiferent de natura proprietă2ii, statul prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, elaborează politici în domeniul fondului forestier naţional şI al vegetaţiei forestiere din afara acestuia şI exercită controlul asupra modului de gospodărire a lor.
Fondul forestier public este administrat de Regia Naţională a Pădurilor.
Administrarea fondului forestier proprietate privată se face de către proprietarii acestuia, individual sai în asociaţie. Proprietarii de păduri şI de alte terenuri din fondul forestier proprietate privată sunt obligaţi să le gospodărească în conformitate cu regimul silvic şI cu regulile privind protecţia mediului.
Conservarea şI dezvoltarea durabilă a fondului forestier naţional potrivit legislaţiei în vigoare, se realizează prin: menţinerea integrităţii fondului forestier, fiind interzisă reducerea suprafeţei acestuia indiferent de proprietar, cu excepţia prevăzută de lege; creşterea suprafeţei fondului forestier prin recunoaşterea unui drept de preemţiune al statului la toate vânzările de bunăvoie sau silite, la preţ în condiţii egale, pentru enclavele din fondul forestier proprietate publică şI terenurile limitrofe acestuia, precum şI pentru terenurile acoperite de vegetaţie forestieră; regenerarea şI îngrijirea pădurilor, precum şI a terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră; aplicarea tehnologiei de recoltare şI colectare a lemnului, care să nu afecteze echilibrul ecologic; prevenirea proceselor de dgradare a pădurilor şI solurilor forestiere; economisirea masei lemnoase.
Actualul Cod silvic clasifică pădurile în raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc în două grupe şI anume:
- păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei şI a obiectivelor cu interes naţional, păduri pentru recreere, păduri pentru ocrotirea genofondului şI ecofondului, precum şI păduri declarate monumente ale naturii şI rezervaţii.
- păduri cu funcţii de producţie în care se urmăreşte să se realizeze în principal, masă lemnoasă de calitate superioară şI alte produse ale pădurii şI concomitent protecţia calităţii factorilor de mediu.
Protecţia fondului forestier naţional, indiferent de proprietate, cuprinde: protecţia împotriva tăierilor ilegale; reconstrucţia ecologică; regenerarea şI îngrijirea pădurilor; protecţia împotriva poluării; protecţia împotriva bolilor şI a dăunătorilor ; protecţia fondului de vânătoare şI a celui de pescuit din apele de munte, inclusiv cele de acumulare.
Deţinătorii cu orice titlu ai pădurilor sunt obligaţi să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurii, stabilită de amenajamentul silvic şI aprobată prin lege; să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şI transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şI a echilibrului biologic; să se respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafeţelor exploatate, stabilite de autoritatea centrală pentru silvicultură. Pentru protecţia mediului să se asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcţii deosebite de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şI eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere (art. 52, lit.1,b,c,d, şI e din Legea nr. 137/1995).
Ministerul Apelor, Pădurilor şI Protecţiei Mediului exercită controlul silvic de stat, prin personalul de specialitate, asigurând integritatea fondului forestier şI a vegetaţiei forestiere din afara acestuia, indiferent de deţinători, atât în cadrul circulaţiei juridice a terenurilor respective, cât şI în direcţia prevenirii tăierilor ilegale de arbori.
Codul silvic prevede pedepse aspre pentru cei ce scot din rădăcini arbori, puieţi, lăstari, fără drept (închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă dacă valoarea pagubei este de 5 ori mai mare decât preţul unui m.c. Dacă paguba depăşeşte de peste 20 de ori preţul unui m.c. pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 7 ani, maximul pedepsei se majorează cu 3 ani când faptele de mai sus au fost săvârşite de două sau mai multe persoane, de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă chimică periculoasă, în timpul nopţii sau în arii forestiere protejate.
Acţiunea poluării este rapidă, determinând modificarea radicală a configuraţiei ecosistemelor naturale. Cel mai însemnat efect al poluării aerului asupra pădurilor îl constituie reducerea considerabilă de creşteri, care pot duce în final la uscarea totală a arborilor.
Pentru prevenirea poluării, trebuie să se evite, pe cît este posibil, amplasarea în apropierea pădurilor de unităţi industriale, cu tehnici poluante, regimul de carantină fitosanitară ce se poate institui pentru a preîntâmpina răspândirea dăunătorilor, bolilor şI buruienilor care constituie un pericol pentru plantele cultivate şI păduri, în scopul lichidării focoaselor acestora, precum şI pentru a preveni sau a opri introducerea lor în tară.
Folosirea pesticidelor în combaterea dăunătorilor, bolilor şI buruienilor trebuie să fie autorizată de organele şI în condiţiile prevăzute de lege.
Conform art. 83 din Codul silvic, mamiferele, păsările sălbatice, peştii din apele de munte, precum şI alte specii de animale care prin rolul lor ecologic, economic şI social constituie avuţie de interes naţional, sunt ocrotite de lege.
PRODUSELE PĂDURII ŞI FOLOSIREA LOR
Potrivit Codului silvic (art. 39) produsele lemnoase ale pădurii sunt:
- produse principale - în care intră toate materialele lemnoase rezultate din tăieri;
- produse secundare - acele produse lemnoase care rezultă din efectuarea lucrărilor de îngrijire a arborilor;
- produse accidentale - acele produse lemnoase ale pădurii rezultate în urma producerii unor calamită2i naturale şI din defrişări legale;
- produse de igienă - rezultate din procesul normal de eliminare naturală;
- alte produse cum sunt: arbori şI arbuşti ornamentali, răchită, puieţi şI diferite produse din lemn.
produse nelemnoase cum sunt: vânatul, peştele din apele de munte, din crescătorii, bălţi şI iazuri din fondul forestier, fructe de pădure, seminţe forestiere, ciuperci comestibile, plante medicinale, aromatice, răsina, iarba ş.a.
Volumul maxim de masă lemnoasă ce se poate recolta anual din păduri se aprobă prin hotărârea guvernului.
Exploatarea produselor lemnoase ale pădurii se face în baza autorizaţiei şI a caietului de sarcini. Produsele lemnoase se valorifică potrivit legii prin licitaţie , cu excepţia celor exploatate în regim propriu. Masa lemnoasă nevalorificată prin licitaţie se poate vinde prin negociere directă.
Vânatul şI peştele din apele de munte se recoltează pe bază de autorizaţie emisă potrivit legii.
Vânătoarea se poate exercita numai în acele porţiuni ale fondului forestier care sunt rezervate în acest scop în anumite perioade de timp. Delimitarea fondului de vânătoare se face o dată la 10 ani pe baza cercetărilor ştinţifice de către Ministrul Apelor, Pădurilor şI Protecţiei Mediului.
Un important produs al pădurii este iarba.
Codul silvic (art. 37) interzice păşunatul în pădurile care fac parte din fondul forestie proprietate publică a statului pe terenurile împădurite şI în perdelele forestiere de protecţie.
Se permite cu aprobarea organelor silvice, la recomandarea Asociaţiei Crescătorilor de albine, amplasarea în mod gratuit a stupilor.