NOŢIUNI GENERALE
Pentru poporul român ideea de monument al naturii are rădăcini adânci.
Este suficient să ne amintim veneraţia legendară cu care răzeşii au ocrotit stejarul din Borzeşti de care este legată prima biruinţă alui Ştefan cel Mare, sau ocrotirea gorunului lui Horia.
În apărarea străvechilor plaiuri se ridică Alexandru Borza şI Emil Racoviţă, care fundamentează ştiinţific ocrotirea naturii.
Racoviţă a dat cea mai cuprinzătoare şI mai sistematică definiţie a monumentelor naturale integrale. “Sunt considerate ca monumente ale naturii toate locurile, toţi bionţii (fiinţele vii), toate teritoriile şI operele umane preistorice care, din cauza interesului ştiinţific, artistic, peisagistic şI legendar, merită a fi conservate pentru folosul public, atât în prezent cât şI în viitor şI care au fost declarate astfel prin lege.”
Terenurile supuse ocrotirii pot fi împărţite în următoarele categorii:
* parcuri naţionale care păstrază nemodificat cadrul natural cu flora şI fauna sa destinate cercetării ştiinţifice, recreaţiei şI turismului;
* parcuri naturale în care se urmăreşte menţinerea cadrului natural şI al folosirii actuale;
* rezervaţii naturale ce cuprind suprafeţe de teren, apă, destinate conservării unor medii de viaţă care pot fi de interes zoologic, botanic, limnologic, marin sau mixt.
* rezervaţii ştiinţifice - suprafeţe de tern sau apă destinate cercetării ştiinţifice
* rezervaţii peisagistice - suprafeţe de teren pe care se găsesc asociaţii vegetale sau forme de relief de mare valoare;
* monumente ale naturii - sunt asociaţii sau specii de plante, animale rare sau arbori seculari, fenomene geologice unice, peşteri, chei, cursuri de apă, cascade, precum şI locuri fosiliere.
Ariile protejate (Parcul Naţional Retezat - 13.000 ha; Bucegi - 4775 ha; Delta Dunării - 535.000 ha; Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului, jud. Braşov - 350 ha; Pădurea şI lacul Snagov - 1737 ha; Cheile Turzii - 104 ha; etc.) şI monumentele naturii se declară prin acte sau reglementări cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şI Protecţiei Mediului.Cele declarate până la intrarea în vigoare a prezentei legi (Legea nr. 37/1995) îşI păstrează calitatea.
Constituirea, administrarea şI gospodărirea parcurilor naţionale şI a celorlalte protejate din fondul forestier naţional se fac de către Regia Naţională a Pădurilor.
Ministerul Apelor, Pădurilor şI Protecţiei Mediului împreună cu Academia Română editează şI ţin la zi catalogul ariilor protejate şI a monumentelor naturii, precum şI cartea roşie cuprinzând specii de plante, animale autohtone rare, pe cale de dispariţie sau recent dispărute.
Culegerea şI comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deţinerea şI comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şI dislocarea, deţinerea şI comercializarea unor piese mineralogice, speologice şI paleontologice provenite din locurile declarate monumente ale naturii, sunt interzise.
Se interzice introducerea pe teitoriul tării, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, de culturi de microorganisme, plante, animale vii, fără acordul şI aprobarea Academiei Române.
Ministerul Apelor, Pădurilor şI Protecţiei Mediului organizează reţeaua de supraveghere şI poză a ariilor protejate şI a monumentelor naturii, stabileşte regimul lor de administrare şI de abordare turistică şI controlează modul de aplicare a reglementărilor de către cei ce administrează ariile protejate şI monumentele naturii (art. 55 lit. b şI c din Legea nr. 137/1995).
REGIMUL JURIDIC
AL
REZERVAŢIEI BIOSFEREI
“DELTA DUNĂRII”
Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării” a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 264 din 12 aprilie 1991. Ulterior, ea s-a constituit în baza Legii nr. 82 din 7 decembrie 1993, ca zonă de importanţă naţională şI internaţională.
În conformitate cu art. 2 din lege, prin rezervaţie a biosferei se înţelege “zona geografică cu suprafeţele de uscat şI de ape în care există elemente şI formaţiuni fizico-geografice, specii de plante şI animale, care îI conferă o importanţ1 biogeografică, ecologică şI estetică deosebită, cu valoare de patrimoniu natural naţional şI universal, fiind supusă unui regim special de administrare, în scopul protecţiei şI conservării acesteia, prin dezvoltarea aşezărilor umane, ş organizarea activităţilor economice în corelare cu capacitatea de suport a mediului “deltaic” şI a resurselor sale naturale.
Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării” cuprinde:
* Delta Dunării propriu-zisă;
* sărăturile Murghiol - Plopu;
* Complexul Lagunar Razelm - Sinoe;
* Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii;
* sectorul Isaccea - Tulcea cu zona inundabilă;
* litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la Capul Midia;
* apele maritime teritoriale
* marea teritorială până la izobata de 20 m inclusiv.
În conformitate cu art. 10 din Legea 82/1993, suprafeţele terestre şI acvatice,care intră în componenţa Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, împreună cu resursele naturale pe care le generează, constituie patrimoniul naţional aparţinând domeniului public de interes naţional, aflat în administrarea directă a organului unic de conducere a rezervaţiei cu sediul în Tulcea şI subordonat Ministerului Apelor, Pădurilor şI Mediului.
Administraţia rezervaţiei este condusă de un Consiliu ştiinţific, care are în subordine un colegiu executiv ce-i aduce la îndeplinire hotărârile.
Preşedintele Consiliului ştiinţific şI al Colegiului executiv este Guvernatorul Rezervaţiei. Guvernatorul şI membrii consiliului ştiinţific sunt numiţi de guvern, la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şI Protecţiei Mediului, cu avizul Academiei Române şI a prefecturii judeţului Tulcea.
În prezent, teritoriul Rezervaţiei este delimitat de trei categorii de zone:
* zone cu regim de protecţie integrală;
* zone tampon;
* zone economice.
ZONELE CU REGIM DE PROTECŢIE INTEGRALĂ
Cuprin formaţiunile fizice şI biologice care au o valoare universală excepţională din punct de vedere ştiinţific sau estetic, habitatele speciilor de animale şI vegetale ameninţate.
Aceste zone se stabilesc prin H.G. la propunerea Consiliului ştiinţific al Rezervaţiei, cu avizul Academiei Române şI al Ministerului Apelor, Pădurilor şI Protecţiei Mediului.
ZONELE TAMPON
Sunt suprafeţele de teren sau de ape ce înconjoară zonele cu regim de protecţie integrală. În aceste zone se pot desfăşura următoarele activităţi:
* valorificarea resurselor vegetale;
* practicarea pescuitului industrial;
* păşunatul animalelor;
* turism
* activităţi de cercetare ştiinţifică.
ZONELE ECONOMICE
Cuprind teritoriul rămas din Rezervaţie. În cadrul lor se desfăşoară activităţi economice şI sociale în concordanţă cu normele de protecţie şI conservare a valorilor patrimoniului naţional al Rezervaţiei.
În temeiul legii nr. 15/1990 şI al H.G. nr. 201/1994 privind concesionarea potenţialelor piscicole şI stuficole existente în Rezervaţie se organizează licitaţii pentru acordarea dreptului de valorificare a potenţialului piscicol şI stuficol exploatabil.
Potrivit Convenţiei de la Ramsar, Delta Dunării a fost declarată zonă umedă de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă.
Un alt moment în stabilirea regimului juridic al Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” îl constituie includerea acesteia pe lista patrimoniului natural mondial.