- Noţiunea şi rolul răspunderii juridice în dreptul financiar
Ca fenomen social, rolul determinant al dreptului constă în asigurarea coerenţei funcţionalităţii şi autoreglării sistemului social în apărarea valorilor sociale, a dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului. Normele juridice sunt elaborate în scopul orientării, influenţării şi determinării comportamentului uman în baza unor analize temeinice şi bine fundamentate.
Conduita umană în raport de mulţi factori poate legală, sau poate contraveni normelor juridice având astfel caracter ilegal. Conduita oamenilor este exprimată în acţiuni sau în abţinerea de la săvârşirea unor acţiuni prin care subiecţii de drept îşi exercită drepturile sau îşi asumă obligaţiile pe care le au. Comportarea conştientă, responsabilă a oamenilor este cea care are valoare juridică având astfel ca efect atragerea răspunderii juridice.
Răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale stabilită de către stat în urma încălcării normelor de drept printr-un fapt ilicit şi care determină suportarea consecinţelor corespunzătoare de către cel vinovat, inclusiv prin utilizarea forţei de constrângere a statului în scopul restabilirii ordinii de drept uzate.
Sancţiunile juridice aplicabile în cazul nerespectării normelor de drept, îndeplinesc 2 funcţii;
○ coercitivă - care se realizează prin influenţa pe care o exercită dreptul asupra conştiinţei oamenilor
○ educativ-preventivă. – care se realizează prin conştientizarea că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii nu rămâne nesancţionată.
Temeiul răspunderii juridice este fapta constând într-o acţiune sau inacţiune pe care legea o califică drept infracţiune, contravenţie, abatere, etc.
În vederea atragerii răspunderii juridice, trebuie îndeplinite mai multe condiţii, astfel;
- Să existe o conduită sau o faptă ilicită constând într-o acţiune sau inacţiune;
- Existenţa unui rezultat vătămător al conduitei ilicite care aduce atingere valorilor apărate şi care permite să se aprecieze gradul de pericol social al faptei;
- Să existe raport de cauzalitate între conduita ilicită şi rezultatul produs;
- Existenţa vinovăţiei autorului faptul ilicit;
- Să nu existe împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică.
- Formele răspunderii juridice
Încălcarea normelor dreptului financiar poate îmbrăca forma unor acţiuni sau inacţiuni cărora legea le dă caracterul de fapt juridic şi care pot avea grade diferite de pericol social. Pericolul social în domeniul dreptului financiar se exprimă în principal prin determinarea volumului resurselor financiare publice care se cuvin statului sau colectivităţilor locale, precum şi prin încălcarea unor reguli fundamentale care stau la baza organizării sociale în ceea ce priveşte contribuţia fiecărui cetăţean la acoperirea cheltuielilor publice.
Formele consacrate ale răspunderii juridice, respectiv răspunderea penală, civilă, contravenţională, disciplinar materială se regăsesc şi cu privire la încălcarea normelor juridice de drept financiar în special cu privire la execuţia şi realizarea bugetului public.
Răspunderea penală – reprezintă cea mai gravă formă a răspunderii juridice. Aceasta constă în dreptul statului exercitat prin instituţiile sale de a lua măsuri de constrângere prin aplicarea unei pedepse persoanei vinovate de săvârşirea unei infracţiuni. Această răspundere poate fi angajată numai pentru fapte ilicite prevăzute în lege ca infracţiuni.
Satisfacerea intereselor părţii vătămate prejudiciate prin fapta infracţională nu absolvă pe infractor de pedeapsa prevăzută de lege deoarece sancţiunea penală constituie o măsură de apărare împotriva celor care săvârşesc fapte antisociale. Prin excepţie, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzută de legea specială, satisfacerea interesului statului în calitate de parte vătămată constând în acoperirea integrală a prejudiciului de către autor în cursul urmăririi penale sau al judecăţii până la primul termen de judecată, pot constitui cauze de nepedepsire sau cauze de reducere a pedepselor.
Răspunderea penală pentru infracţiuni legate de executarea bugetului de stat, este atât persoanelor încadrate în muncă cât şi pentru celelalte persoane fizice.
Persoanele încadrate în muncă având atribuţii în domeniul financiar fiscal pot fi subiecţi activi ai unor infracţiuni specifice cum sunt;
- infracţiuni contra avutului public ca; delapidare, gestionare frauduloasă, înşelăciune, furt, abuz de încredere, abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, etc.;
- infracţiuni de deturnare de fonduri constând în schimbarea destinaţiei alocaţiei bugetare;
Contribuabilii persoane fizice sau juridice răspund penal pentru infracţiuni specifice cum sunt; - infracţiuni de fals în declaraţii; - infracţiuni prevăzute în legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale; - infracţiuni de evaziune fiscală, etc.
Infracţiunile de evaziune fiscală sunt fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi constă în;
▫ ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
▫ omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Răspunderea civilă – reglementată prin legislaţia civilă se fundamentează pe obligaţia celui ce a păgubit pe altul de a repara prejudiciul produs. Răspunderea civilă poate fi sub forma răspunderii contractuale sau delictuale . În domeniul execuţiei bugetare poate fi trasă numai răspunderea delictuală atunci când se încalcă obligaţia instituită prin lege.
Răspunderea patrimonială – este o formă a răspunderii juridice care sancţionează conduita ilicită as organelor administraţiei publice, prin care s-au cauzat prejudicii datorită actelor de putere nelegale. Are ca finalitate satisfacerea intereselor patrimoniale ale celui prejudiciat prin fapta ilicită.
Subiectul activ al răspunderii poate fi atât persoana fizică cât şi cea juridică care a săvârşit fapta păgubitoare. Sancţiunea civilă aplicabilă reprezintă o obligaţie reparatorie.
Răspunderea materială – este o răspundere specifică dreptului muncii care constă în obligaţia persoanei încadrată în muncă de a repara în anumite condiţii prejudiciul pe care l-a cauzat unităţii unde este încadrat din vina sa şi în legătură cu munca sa.
În domeniul execuţiei bugetare, răspunderea materială are ca subiecţi activi salariaţi din cadrul societăţii comerciale şi a altor agenţi economici, plătitori de impozite şi taxe pentru neplata integrală şi la termen a sumelor de bani datorate bugetului de stat. Sancţiunea constând în majorări de întârziere se poate aplica direct salariatului cu atribuţii specifice, ori unităţii, situaţie în care aceasta, folosind procedurile legale se va îndrepta împotriva salariatului vinovat.
În literatura juridică se precizează că şi neurmărirea la timp a unui debitor prescris atrage răspunderea materială, adică cel vinovat va răspunde pentru contravaloarea creanţei.
Răspunderea disciplinară – intervine numai în cadrul raporturilor juridice de muncă dintre angajat şi angajator şi numai atunci când angajatul încalcă obligaţiile sale de serviciu. Aceasta poate interveni numai pentru fapte ce contravin regulilor de disciplină a muncii.
Răspunderea administrativă – este acea formă a răspunderii juridice ca urmare a încălcării normelor de drept administrativ. Aceasta concretizează reacţia negativă a autorităţii asupra autorului faptei care este altfel pus în situaţia de a conştientiza semnificaţia negativă a faptei sale şi necesitatea unei conduite viitoare conform normelor sociale. Orice măsură cu caracter sancţionator dispusă de un organ al administraţiei publice este în mod implicit şi o formă de manifestare a constrângerii administrative. Una din sancţiunile administrative din domeniul fiscal o reprezintă majorările de întârziere pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor la care este obligat.
Răspunderea contravenţională - În materie fiscală, abaterile cele mai frecvente sunt contravenţiile.
Contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie care prezintă un pericol social redus, mai redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare prin legi, decrete, sau alte acte normative.
În domeniul fiscal, contravenţiile se împart în 2 categorii;
- contravenţii săvârşite de salariaţi în cadrul societăţilor comerciale cărora le revin îndatoriri de serviciu privind calculul şi plata taxelor şi impozitelor;
- contravenţii săvârşite de contribuabili persoane fizice particulare.-
Sancţiunea contravenţională poate consta în avertisment, amendă contravenţională, confiscare a bunurilor şi materialelor. Împotriva procesului verbal de constatare se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicării acestuia, iar plângerea va fi soluţionată de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
Aplicarea sancţiunii amenzii se prescrie în termen de 3 luni de la săvârşire faptei, iar în domeniul fiscal se prescrie în termen de 1 an. Executarea sancţiuni se prescrie în termen de 5 ani.