- Noţiune.
Potrivit art. 243 Cod penal, constituie infracţiune “înlăturarea sau distrugerea unui sigiliu legal aplicat”.
- Obiectul juridic special.
Infracţiunea are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţii.
- Obiectul material.
Obiectul material al infracţiunii constă în sigiliul legal aplicat.
- Subiectul.
Infracţiunea de rupere de sigilii poate fi săvârşită de orice persoană. Dacă făptuitorul are calitatea de custode al bunurilor sigilate, infracţiunea prezintă forma agravată prevăzută în alin. 2 din art. 243 Cod penal.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele.
- Latura obiectivă.
Sub aspectul elementului material, infracţiunea se poate realiza fie prin acţiunea de înlăturare, fie prin acţiunea de distrugere a unui sigiliu legal aplicat.
A înlătura sigiliul înseamnă a-l îndepărta prin desprindere, dezlipire de pe bunul sigilat.
A distruge sigiliul însemnă a-l nimici prin sfărâmare, topire etc.
Modul şi mijloacele de săvârşire a acestor acţiuni sunt diverse.
Oricare dintre cele două acţiuni realizează singură elementul material al infracţiunii de rupere de sigilii.
- Latura subiectivă.
Infracţiunea de rupere de sigilii se săvârşeşte cu intenţie.
- Consumarea.
Tentativa infracţiunii de rupere de sigilii este posibilă, dar legea nu prevede sancţionarea ei. Infracţiunea se consumă în momentul în care sigiliul legal aplicat este înlăturat sau distrus efectiv.
- Sancţiunea.
Infracţiunea de rupere de sigilii se pedepseşte eu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.
- Formă agravată.
Potrivit alin. 2 din art. 243 Cod penal, infracţiunea este mai gravă dacă fapta a fost săvârşită de custode.
Circumstanţa agravantă se referă la subiectul infracţiunii care, având calitate de custode, are obligaţia de a păstra şi conserva bunul pus sub sigiliu.
În forma sa agravată, infracţiunea de rupere de sigilii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.