Subiecţii infracţiunii sunt persoane implicate în săvârşirea unei infracţiunifie prin comiterea acesteia, fie prin suportarea consecinţelor, a răului cauzat prin săvârşirea ei.
După modul de implicare în săvârşirea ei subiecţii se împart în:
- subiecţi activi
- subiecţi pasivi
- Subiect activ este acea persoană care săvârşeşte sau participă la săvârşirea unei infracţiuni. Noţiunea de subiect activ se identifică cu cea de infractor. Pentru ca o persoană să fie subiect activ al unei infracţiuni trebuie să îndeplinească unele condiţii generale cerute oricărui infractor iar în cazul anumitor infracţiuni se cer condiţii speciale.
Condiţiile generale ale subiectului activ
- să fie o persoană fizică. Legislaţia penală română reglementează numai răspunderea penală a persoanei fizice spre deosebire de Elveţia, Canada, Danemarca, Iugoslavia, Turcia unde este reglementată şi răspunderea penală a persoanei juridice.
Printr-un proiect de lege de modificare a Codului penal român se propune reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice.
- limita de vârstă. Pentru ca o persoană să devină subiect al infracţiunii trebuie să aibă o anumită vârstă la data săvârşirii faptei. Această condiţie se impune întrucât omul dobândeşte la o anumită vârstă facultăţile psihice de a-şi da seama de acţiunile sale şi de a le putea săvârşi sau stăpâni.
Limitele răspunderii penale fac obiectul art. 99 Cod penal, care în al.1 stabileşte că:
- minorul ce nu a îndeplinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Această dispoziţie reglementează o prezumţie absolută de iresponsabilitate
- minorul între 14-16 ani răspunde penal doar dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.Aici se are în vedere o prezumţie relativă de incapacitate ce poate fi înlăturată prin dovada discernământului.
Prin discernământ se înţelege capacitatea minorului de a înţelege şi de a-şi manifesta conştient voinţa în raport cu o faptă concretă. Dovada discernământului revine organului judiciar.
Discernământul şi lipsa de discernământ nu trebuie confundate cu responsabilitatea şi iresponsabilitatea.
*Discernământul şi lipsa de discernământ sunt legate de o stare normală a persoanei aflată în curs de dezvoltare, de însuşire a experienţei vieţii.
*Iresponsabilitatea este o stare anormală cu consecinţe mai profunde.
- minorul ce a împlinit 16 ani răspunde penal, aşa cum se prevede în art.99 al.3.
- responsabilitatea. Prin responsabilitate se înţelege capacitatea sau aptitudinea persoanei de a-şi da seama de acţiunile sale, de semnificaţia şi urmările lor, precum şi capacitatea de a-şi stăpâni acţiunile, de a-şi dirija voinţa în raport cu faptele sale. Responsabilitatea e o stare normală a omului ce are vârsta de 16 ani.
- libertatea de voinţă şi acţiune. Aceasta presupune posibilitatea persoanei de a acţiona şi decide asupra săvârşirii faptei fără o constrângere exterioară. Prin libertatea de acţiune se înţelege posibilitatea persoanei de a acţiona potrivit voinţei sale fără a se manifesta o constrângere fizică.
Condiţiile speciale ale subiectului activ
În literatura de specialitate, pe lângă condiţiile generale privind subiectul activ sunt prezentate şi alte condiţii speciale pentru anumite infracţiuni. Aceste condiţii speciale se referă la numite calităţi cum ar fi:
- cetăţeanul român pentru infracţiunile de trădare,
- cetăţeanul străin pentru infracţiunea de spionaj,
- funcţionarii pentru luare de mită şi primirea de foloase necuvenite,
- funcţionarul public pentru infracţiunea de abuz şi neglijenţă în serviciu,
- gestionarul sau administratorul pentru infracţiunea de delapidare,
- militarul pentru unele infracţiuni contra capacităţii de apărare a patriei.
Calitatea de subiect activ special atrage uneori realizarea conţinutului agravat sau calificat al infracţiunii de baza cum ar fi sustragerea sau distrugerea de un funcţionar public, calitatea de educator în cazul violului calificat.
2. Subiectul pasiv al infracţiunii
Prin subiect pasiv se înţelege persoana care suferă vătămarea penală de pe urma unei infracţiuni, putând fi subiect pasiv şi o persoana juridică în cazul săvârşirii unei infracţiuni de delapidare sau de furt de la o unitate economică sau societate comercială.
Subiectul pasiv al infracţiunii denumit şi persoană vătămată nu se identifică cu persoana dăunată prin săvârşirea infracţiunii ca subiect pasiv de drept civil.
În timp ce subiectul pasiv al infracţiunii suferă o vătămare prin atingerea adusa uneia din valorile sociale al cărui titular este persoana suportă o pagubă de natură civilă care era sursa în săvârşirea infracţiunii. În majoritatea cazurilor subiectul pasiv al infracţiunii este şi persoana dăunată, cum se întâmplă în caz de furt, distrugere sau înşelăciune, însă există şi situaţii când aceste calităţi nu se suprapun, cum ar fi cazul de omor, unde subiect pasiv este victima omorului, iar subiectul păgubit este persoana aflată întreţinerea victimei.
Condiţiile subiectului pasiv
Subiectul pasiv al infracţiunii trebuie să îndeplinească anumite condiţii generale şi speciale: pentru a fi subiect activ al infracţiunii persoana fizică trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite penal.
În principiu, subiectul pasiv al infracţiunii poate fi orice persoana fizică indiferent de vârsta, chiar iresponsabilă, dar nu poate fi subiect pasiv decât omul în viaţă .
Condiţiile speciale
Aceste condiţii sunt prevăzute în mod expres de lege şi se referă la acele situaţii, pe care prin specificul faptelor penale incriminate presupun în mod necesar persoane vătămate cu o anumită calitate, deci un subiect pasiv calificat. Sub acest aspect, în cazul infracţiunii de ultraj prevăzută în art. 239 Cod penal se cere ca subiectul pasiv sa fie un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, iar la pruncucidere se are în vedere ca victima să aibă calitatea de copil nou-născut, de făptuitoare.
Categorii de subiecţi activi ai infracţiunii
Subiectul pasiv general şi special
Subiectul pasiv general mediat al tuturor infracţiunilor este statul ca reprezentant al societăţii şi titular al organizării apărării sociale prin mijloace de drept penal. Această calitate îi conferă statului dreptul de a exercita prin organele sale în numele şi interesul societăţii. acţiunea penală împotriva infracţiunii
Subiectul pasiv special şi imediat este persoana fizică sau juridică titulară de valori sociale ocrotite prin norma de incriminare. în aceasta calitate persoanele respective au dreptul de a se constitui în părţi vătămate în procesul penal şi în cazul anumitor infracţiuni prevăzute de lege pot pune în mişcare acţiunea penală prin plângere prealabilă.
Subiectul pasiv principal şi secundar (adiacent)
Aceasta categorie se întâlneşte la infracţiunile complexe cum sunt cele de tâlhărie prin care se vatămă sau se pun în pericol două valori sociale ocrotite prin aceeaşi normă de incriminare. La tâlhărie se întâlneşte un subiect pasiv general care este statul şi două subiecte pasive speciale din care unul principal (societatea comercială de unde s-a sustras bunul) şi altul secundar (persoana care asigură paza bunurilor şi asupra cărei s-au îndreptat violenţa sau asigurarea făptuitorului).
Subiectul pasiv simplu şi calificat
La ultraj subiectul pasiv trebuie să fie un funcţionar public dar nu oricare, ci unul care îndeplineşte o funcţie ce implică autoritatea în stat.( subiect pasiv calificat)