- Noţiune.
Potrivit art. 242 alin. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, “sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori deţinerea unui organ sau instituţii de stat ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145”. Totodată, potrivit alin. 2 al aceluiaşi text, infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri constă în: “distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute în aliniatul precedent, care prezintă o valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau altă asemenea valoare”.
- Obiectul juridic special.
Infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţii.
- Obiectul material.
În forma prevăzută în alin. 1 din art. 242 Cod penal, infracţiunea are ca obiect material un dosar, registru, document sau orice alt înscris aflat în păstrarea sau deţinerea unui organ sau organizaţii de stat, ori a unei alte unităţi din cele prevăzute în art. 145 Cod penal. Nu sunt incluse în această categorie înscrisurile cu valoare materială.
În forma prevăzută în alin. 2 din art. 242 Cod penal, infracţiunea are ca obiect material tot un dosar, registru, document sau orice alt înscris cu valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau altă asemenea valoare, aflat în păstrarea sau deţinerea celor arătaţi.
- Subiectul.
Infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri poate fi săvârşită de orice persoană. Dacă subiectul activ are calitatea de funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, infracţiunea este mai gravă (art. 242 alin. 3 Cod penal).
Infracţiunea este susceptibilă de săvârşire cu participaţie proprie, în prima formă şi cu participaţie improprie, în cea de a doua formă.
- Latura obiectivă.
Infracţiunea, în forma prevăzută în alin. 1 din art. 242, se realizează sub aspectul elementului material, fie printr-o acţiune de sustragere, fie printr-o acţiune de distrugere, iar în forma prevăzută în alin. 2, numai printr-o acţiune de distrugere.
A sustrage un bun înseamnă a scoate bunul respectiv din stăpânirea altuia şi a-l trece, fără drept, în proprietate. A distruge un bun înseamnă a nimici total sau parţial bunul respectiv.
În prima formă a infracţiunii, acţiunea de sustragere sau distrugere trebuie să se refere la un dosar, registru, document sau alt înscris aflat în păstrarea sau deţinerea unui organ sau instituţii de stat ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 Cod penal.
În cea de a doua formă a infracţiunii, acţiunea de distrugere trebuie să se refere tot la un dosar, registru, document sau alt înscris aflat în păstrarea sau deţinerea vreunuia dintre unităţile prevăzute în art. 145 Cod penal, dar de data aceasta, este prevăzută şi cerinţa ca dosarul, registrul documentul ori înscrisul să prezinte o valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau altă asemenea valoare.
- Latura subiectivă.
Infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, în forma prevăzută în alin 1 din art. 242 Cod penal, se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. În forma prevăzută în alin. 2 al textului, infracţiunea se săvârşeşte din culpă, care poate fi cu prevedere sau fără prevedere.
- Tentativa şi consumarea.
Tentativa este posibilă numai în cazul formei prevăzută în alin. 1 din art. 242 Cod penal, dar nu este sancţionată de lege.
Infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea de sustragere sau distrugere se realizează.
- Sancţiunea.
În forma prevăzută în alin. 1 din art. 242 Cod penal, infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani, iar, în forma prevăzută în alin. 2 al textului, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
- Formă agravată.
Potrivit alin. 3 din art. 242 Cod penal; infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri este mai gravă, dacă faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 sunt săvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Prin “funcţionar public” se înţelege potrivit art. 147 alin. 1 Cod penal, orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal.
Funcţionarul se află în exerciţiul atribuţiilor de serviciu atunci când îndeplineşte activităţi legate de aceste atribuţii.
Săvârşirea infracţiunii în formă agravată atrage majorarea cu un an al maximului pedepselor prevăzute în alin. 1 şi 2 din art. 242 Cod penal.