- Noţiune.
Codul penal incriminează în art. 257, sub denumirea “traficul de influenţă”, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
- Obiectul juridic special.
Traficul de influenţă are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu.
- Obiectul material.
Infracţiunea este, de regulă, lipsită de obiect material. Totuşi, dacă făptuitorul primeşte un bun, acesta constituie obiectul material al infracţiunii.
- Subiectul.
Traficul de influenţă poate fi săvârşit de orice persoană.
Participaţia penală este posibilă sub forma instigării şi complicităţii.
- Latura obiectivă.
Elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori în acceptarea de promisiuni sau daruri.
A primi bani sau alte foloase înseamnă preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a unui bun etc., iar a pretinde bani sau alte foloase înseamnă cererea făptuitorului, expresă sau tacită, ca să i se dea o sumă de bani, un bun etc.
A accepta promisiuni sau daruri înseamnă a-şi manifesta acordul cu privire la promisiunile făcute sau darurile oferite.
Acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii se realizează direct sau indirect.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar. A avea influenţă asupra unui funcţionar înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acelui funcţionar.
Făptuitorul trebuie să promită că va interveni la acel funcţionar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă mai este necesar ca făptuitorul să primească ori să pretindă banii ori foloasele ori să accepte promisiuni ori daruri înainte ca funcţionarul asupra căruia are sau a lăsat să creadă că are influenţă să fi îndeplinit actul care constituie obiectul intervenţiei.
- Latura subiectivă.
Traficul de influenţă include în latura sa subiectivă vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei directe.
Făptuitorul săvârşeşte fapta cu scopul de a determina un funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
- Consumarea.
Tentativa nu este sancţionată de lege.
Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul, care are sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pretinde sau primeşte bani sau alte foloase, ori acceptă promisiunea unor foloase sau daruri, pentru a-l determina pe acel funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
- Sancţiunea.
Traficul de influenţă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Potrivit alin. 2 din art. 257 Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri primite de făptuitor se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Aceste foloase se confiscă de la orice persoană la care s-ar găsi, inclusiv de la cel care le-a dat, dacă i-au fost restituite de făptuitor.
- Forme agravate.
Prin art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, se statuează că atunci când traficul de influenţă se săvârşeşte de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, precum şi faţă de un funcţionar cu atribuţii de control, fapta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 255 Cod penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.
Infracţiunea este mai gravă conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, când a fost săvârşită şi în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori al unui dinte membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale. În acest caz, maximul pedepsei se majorează cu 5 ani.