- Noţiune.
Constituie infracţiune, potrivit art. 220 Cod penal, “ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia”.
- Obiectul juridic special.
Infracţiunea de tulburare de posesie are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la posesia asupra bunurilor imobile. În cazul formei agravate când fapta se săvârşeşte prin violenţă sau ameninţare, obiectul juridic secundar constă în relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală sau libertatea persoanei. În cazul ocupării imobilului prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, infracţiunea are ca obiect juridic secundar relaţiile sociale referitoare la integritatea bunurilor.
- Obiectul material.
Infracţiunea are ca obiect material, în primul rând, bunul imobil aflat în posesia altuia, dar ocupat pe nedrept de făptuitor (o casă de locuit, dependinţe, curte sau grădină, un teren agricol etc.).
Dacă făptuitorul a folosit violenţa pentru ocuparea imobilului, infracţiunea are ca obiect material, în al doilea rând, corpul victimei.
Dacă ocuparea imobilului s-a făcut prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, semnele de hotar desfiinţate sau strămutate constituie şi ele obiect material al infracţiunii.
- Subiectul.
Infracţiunea de tulburare de posesie poate fi săvârşită de orice persoană, chiar şi proprietarul imobilului, dacă acesta se găseşte în posesia legitimă a altei persoane.
Tulburarea de posesie poate fi săvârşită cu participaţie penală sub toate formele.
- Latura obiectivă.
Infracţiunea de tulburare de posesie se realizează din punct de vedere al laturii obiective printr-o acţiune de ocupare a unui imobil aflat în posesia altuia, în primul rând. A ocupa un imobil înseamnă a-l lua în stăpânire.
Este necesar ca luarea în stăpânire a imobilului să fie efectivă, adică să aibă o anumită durată, şi să se facă fără drept.
- Latura subiectivă.
Tulburarea de posesie se săvârşeşte numai eu intenţie.
Latura subiectivă a infracţiunii nu include vreun motiv sau scop special.
- Consumarea.
Tentativa este posibilă în cazul infracţiunii de tulburare de posesie, dar legea nu prevede sancţionarea ei.
Infracţiunea se consumă în momentul ocupării imobilului aflat în posesia altuia.
Dacă, după luarea în stăpânire a imobilului, făptuitorul rămâne în acel imobil, tulburarea de posesie prelungindu-se în timp, ia forma continuă de săvârşire. În acest caz, infracţiunea se epuizează în momentul în care încetează ocuparea fără drept a imobilului.
- Sancţiunea.
Infracţiunea de tulburare de posesie se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.
Dacă imobilul se află în posesia unei persoane private, cu excepţia cazului în care acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
- Forme agravate.
Potrivit alin. 2 din art. 220 Cod penal, “dacă fapta prevăzută în alin. 1 al textului se săvârşeşte prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia”, infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Semnele de hotar sunt semnele care delimitează două terenuri învecinate. Elementul material al agravatei constă în desfiinţarea semnelor de hotar (distrugerea sau înlăturarea acestora) sau în strămutarea semnelor de hotar (deplasarea lor spre interiorul terenului învecinat).
Pentru existenţa formei agravate este necesar ca infracţiunea să se fi săvârşit prin folosirea violenţei sau a ameninţării ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar.
Potrivit alin. 3 din art. 220 Cod penal, dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani.