Din punct de vedere etimologic, cuvantul “drept” provine din latina, dar nu din cuvantul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat in sensul sau figurat, si anume: fara ocolisuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptatii.
Expresia "drept" poate fi luatã in trei sensuri si anume:
In primul sau sens, notiunea de drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul reglementarii relatiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineste prin raportare la obiectul sau (regulile de conduita). Ansamblul normelor juridice in vigoare la un anumit moment dat, intr-un stat, constituie dreptul pozitiv.
In al doilea sens, notiunea de drept reprezinta prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita. Intr-un asemenea sens este folosit cuvantul drept in expresii ca:
”am dreptul la salariu” sau “am obtinut dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineste prin raportare la persoana care exercita prerogativa respectiva.
In sfarsit, intr-un al treilea sens, cuvantul drept desemneaza stiinta sociala care studiaza statul si regulile adoptate de el, institutiile politice si juridice, principiile generale de conducere si reglementare a societatii. Este sensul in care folosim aceasta notiune cand ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.