1) Definitie
Prin obiect al raportului juridic civil intelegem conduita partilor, adica actiunea la care este indrituit subiectul-activ si cea de care este tinut subiectul pasiv. Avand in vedere caracterul predominant patrimonial al obiectului raportului juridic civil,
se foloseste de regula exprimarea potrivit careia obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. Datorita caracterului social al raportului juridic, bunurile nu pot fi considerate a reprezenta un element al raportului juridic civil, ci un obiect derivat al acestuia.
2) Notiunea de bun
Nu orice lucru, nu orice obiect poate fi considerat din punct de vedere juridic “bun”. Pentru a putea fi calificat ca atare, un bun trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
- sa aiba o anume valoare economica, adica sa fie util pentru om, sa satisfaca o nevoie, o trebuinta umana;
- sa fie susceptibil de apropriere, adica sa poata face obiect al dreptului de proprietate.
In stransa legatura cu notiunea de bun, este si aceea de patrimoniu.
Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice.
Intre bun si patrimoniu exista legatura de la parte la intreg. Deci bunul poate
fi privit:
- atat individual – ut singuli
- cat si ca element activ al patrimoniului.
3) Clasificarea bunurilor
In functie de natura lor si de calificarea data de lege, bunurile se impart in:
- mobile (miscatoare)
- imobile (nemiscatoare)
Categoriile de bunuri mobile:
- mobile prin natura lor, prevazute in articolul 473 Codul civil.Sunt mobile prin natura lor, « corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atat cele care se misca de la sine precum sunt animalele precum si cele care nu se pot stramuta din loc decat printr-o putere straina, precum lucrurile neansufletite ».
- mobile prin determinarea legii (prevazute de art.474 Codul civil “Sunt mobile prin determinarea legii obligatiile si actiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, actiunile sau interesele unor companii financiare”.Sunt mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viata asupra statului sau asupra particularilor.Acestea sunt bunurile considerate mobile prin obiectul la care se aplica. Prin determinarea legii sunt, de asemenea, considerate bunuri mobile drepturile reale (cu exceptia dreptului de proprietate) care au ca obiect un bun mobil, drepturile de creanta care au ca obiect obligatia de a preda un bun mobil, actiunile in justitie privind un drept mobiliar etc. De observat ca acestea sunt bunuri cu caracter abstract (ele au o valoare economica si sunt apte de apropriere, dar nu pot fi observate prin
simturi). Asemenea bunuri se numesc bunuri necorporale. Ele isi datoreaza caracterul mobiliar prevederilor legale: legiuitorul a trebuit sa realizeze o calificare in acest sens, deoarece bunurile necorporale, fiind abstracte, nu puteau fi considerate prin natura lor ca fiind miscatoare sau nemiscatoare;
- mobile prin anticipatie – acestea nu sunt prevazute de codul civil, ci de doctrina, si se admite ca sunt mobile prin anticipatile acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care partile unui act juridic le considera mobile in considerarea a ceea ce vor deveni (cum sunt recoltele neculese, dar instrainate prin act juridic, cu anticipatie).
Categoriile de bunuri imobile sunt:
- imobile prin natura lor (art.462, 464, 465 al.1 Cod civil) “Fondurile de pamant si cladirile sunt imobile prin natura lor”.
“Morile de vant, sau de apa, asezate pe stalpi sunt imobile prin natura lor”.
“Recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe arbori, neculese inca, sunt asemenea imobile”.
- imobile prin obiectul la care se aplica (art.471 Codul civil) “Sunt uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil”.Sunt considerate bunuri imobile dezmembramintele dreptului de proprietate constituite asupra unui bun imobil (spre exemplu, servitutea), actiunile in revendicarea unui bun imobil, s.a.m.d.;
- imobile prin destinatie sunt enumerate in art.468-470 din Codul civil: Obiectul ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond. Sunt imobile prin destinatie, cand ele s-au pus de proprietar pentru serviciu si exploatarea fondului:
- animale afectate de cultura;
- instrumente aratoare;
- porumbii din porumbare;
- lapinii tinuti pe langa casa;
- stupii cu roi;
- semintele date arendasilor;
- pestele din iaz;
- teascuri, cozi, alambicuri, vase;
- paie si gunoaie.
Imobile prin destinatie sunt toate efectele mobiliare ce proprietarul a asezat catre fond in perpetue (oglinzile intr-un apartament, statuile). Pentru a fi calificat ca fiind un bun imobil prin destinatie, acesta trebuie sa aiba caracter accesoriu in raport cu un bun imobil.
Importanta clasificarii:
Regimul juridic al acestor bunuri este diferit:
- in ce priveste efectele posesiei:
- pentru imobile posesia poate conduce la uzucapiune (prescriptie achizitiva);
- pentru mobile posesia de buna credinta (adica cu convingerea ca posesorul
exercita chiar un drept de proprietate valoreaza proprietate (art. 1909 Codul civil). Aceasta inseamna ca cel care poseda este considerat proprietar (cu anumite exceptii prevazute de lege).Intr-adevar, tertul dobanditor al unui bun mobil, daca este de buna- credinta (crede ca a dobandit bunul de la adevaratul sau proprietar), are, in principiu, dreptul de a pastra bunul pentru sine.
-in ce priveste drepturile reale accesorii:
- ipoteca are ca obiect un imobil
- gajul priveste un mobil
-in ce priveste dreptul international privat:
- imobilului i se aplica – legea tarii pe teritoriul careia este situat (lex rei
sitae).
- mobilului i se aplica legea proprietarului bunului lex personales care este: -
ori lex patrie – lex domiciliu (Vezi Legea 105/1992 (art.49-65)).
- in ce priveste competenta teritoriala:
- litigiul cu privire la un imobil se judeca de instanta in raza careia se afla
bunul;
- litigiul cu privire la un mobil este competenta instanta domiciliului paratului
(actor se quitur forum rei);
- in ce priveste prescriptia extinctiva:
-actiunea in revendicare imobiliara este imprescriptibila;
-actiunea in revendicare mobiliara se prescrie in termen de 3 ani;
- in ce priveste regimul instrainarii lor sunt reguli diferite( Legea 18/1991, Legea 54/1998, Ordonantele 27/1992 si nr.15/1993).
Dupa posibilitatea de a face obiectul unor acte juridice civile: Bunuri aflate in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil
Bunurile aflate in circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi dobandite si instrainate prin act juridic. Aceste bunuri formeaza regula, iar legea trebuie sa prevada exceptiile, in mod expres. Ca exemplu art.963 Codul civil: “Numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract”. Din aceasta categorie fac parte:
- bunuri care pot circula liber, neangradit;
- bunuri care pot fi dobandite, detinute ori instrainate conditional (exemplu arme de foc si munitii Legea 17/1996; produse si substante stupefiante Legea 73/69; deseuri toxice Legea 137/1993 s.a.)
Bunurile scoase din circuitul civil nu pot forma obiectul actului juridic civil: se spune ca sunt inabinabile.Exemplu teritoriul Romaniei (art.3(1) din Constitutie) ; sau,exemplu Legea 18/1991 republicata potrivit art.5 alin.2: “Terenurile care fac parte din domeniul public inabienabile, insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse in circuitul civil decat daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public”. Actele juridice incheiate cu incalcarea prevederilor privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta.
Importanta clasificarii rezida tocmai pe planul valabilitatii actelor juridice civile sub aspectul obiectului lor.
genera)
Dupa modul de determinare:
Bunuri determinate individual (res certa) si bunuri determinate generic (res
Bunurile individual determinate sunt acelea care potrivit naturii lor sau
vointei exprimata in actul juridic, se individualizeaza prin insusiri proprii, speciale. Individual determinate sunt, prin excelenta, unicatele. De exemplu, o lucrare de arta, un apartament individualizat prin adresa exacta, un autoturism individualizat prin marca si seria motorului etc. constituie bunuri individual determinate.
Determinate generic sunt acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. Individualizarea se face prin cantarire, masurare, numarare etc.De exemplu, un kilogram de mere, o cisterna de benzina, o tona de grau, 5 metri de stofa, 100 lei, s.a.m.d. – constituie bunuri de gen.
Importanta juridica a clasificarii:
- momentul transmiterii dreptului real, in actele translative de drepturi reale:
- daca obiectul este res certa, dreptul real se transmite in momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca nu s-a predat bunul;
- daca obiectul este res genera, dreptul real se transmite in momentul individualizarii ori predarii (in lipsa de stipulatie contrara).
- suportarea riscului contractului
- pentru res certa, daca piere fortuit inainte de predare, debitorul este liberat de obligatia predarii. De exemplu, daca se incheie un contract de vanzare-cumparare care are ca obiect un apartament , dreptul de proprietate se va transfera de la vanzator la cumparator la momentul incheierii contractului, chiar daca in acesta s-a prevazut ca predarea efectiva a apartamentului se va realiza dupa inca 2 luni. Daca in intervalul celor 2 luni imobilul s-a distrus ca urmare a unui incendiu, cel care va trebui sa suporte aceasta pierdere nu este vanzatorul, desi bunul se afla inca in posesia acestuia, ci este cumparatorul care, desi nu avea bunul in posesie, devenise deja proprietar. Consecinta consta in faptul ca, daca pretul a fost deja platit de catre cumparator, vanzatorul nu va mai avea obligatia de a-l restitui, iar daca pretul apartamentului nu fusese inca platit de catre cumparator la data pieirii bunului, acesta din urma va avea in continuare obligatia de a-l plati.
- pentru res genera, daca piere fortuit inainte de predare, debitorul nu este liberat de obligatia de predare, deoarece el trebuie sa procure alte bunuri, potrivit regulii - genera non pereunt. De exemplu, daca s-a incheiat un contract de vanzare a unei tone de cereale si aceasta piere pe parcursul transportului, cel care va suporta pieirea va fi vanzatorul in sensul ca va trebui sa inlocuiasca tona de cereale care a pierit cu cereale in aceeasi cantitate si calitate. Spunem ca “bunurile de gen nu pier” in sensul ca ele pot fi intotdeauna inlocuite cu alte bunuri apartinand aceleiasi specii.
- locul predarii bunului:
- bunul res certa trebuie predat in locul unde se gasea la data contractarii
(art.1319 Codul civil) (in lipsa de stipulatie contrara);
- bunul de gen trebuie predat la domiciliu debitorului, pentru ca plata este cherabila, nu portabila (art.1104 Codul civil).
Dupa posibilitatea de a fi schimbate unele cu altele:
Bunuri fungibile si nefungibile
Bunul fungibil este acel bun care, in executarea unei obligatii, poate fi inlocuit cu altul, fara sa afecteze valabilitatea platii.
Bunul nefungibil este acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul, in executarea unei obligatii, astfel ca, debitorul nu este liberat decat prin predarea bunului datorat.
Ca regula:
- bunurile certe sunt nefungibile
- bunurile generice sunt fungibile
Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului, cat si de vointa partilor unui act juridic.
Importanta clasificarii – are semnificatia juridica practica in valabilitatea
platii.
Spre exemplu, daca A ii datoreaza lui B 100.lei, iar B ii datoreaza lui A 50 de
lei, cele doua obligatii reciproce (in masura in care sunt exigibile, adica au ajuns la scadenta) se vor considera stinse prin compensatie. In consecinta, A nu ii va mai datora lui B decat 50 lei. Aceasta modalitate de stingere a obligatiilor civile nu este aplicabila decat daca cele doua obligatii au ca obiect bunuri fungibile. Daca A ii datoreaza lui B un sistem audio, iar B ii datoreaza lui A un autoturism, cele doua obligatii nu se pot compensa deoarece au ca obiect bunuri nefungibile.
Dupa cum prin folosire bunurile isi pierd sau nu substanta
Bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile
Este consumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea substantei ori instrainarea lui.
Este neconsumptibil – bunul care poate fi folosit repetat fara ca prin aceasta, sa fie necesara consumarea substantei ori instrainarea lui.
Bunuri consumptibile sunt: banii, combustibilii, alimentele etc Bunuri neconsumptibile sunt: constructii, terenuri, masini etc. Importanta clasificarii rezida in materia contractului de imprumut.
- Obiectul imprumutului de folosinta – se numeste comodat – si este reprezentat de un bun neconsumptibil. La expirarea termenului pentru care s-a incheiat, cel imprumutat are obligatia de a restitui insusi bunul pe care l-a imprumutat si nu altul. El va putea restitui un alt bun, in locul celui datorat, numai cu acordul creditorului, ipoteza in care obligatia se va considera stinsa prin “dare in plata”.
- Obiectul imprumutului de consumatie se numeste mutuum – si-l formeaza bunuri consumptibile. La scadenta, imprumutatul nu va fi obligat sa restituie insusi bunul imprumutat, ci alte bunuri in aceeasi cantitate sau calitate. De exemplu, persoana care a imprumutat o cantitate de alimente nu va trebui sa restituie la scadenta chiar alimentele pe care le-a imprumutat, ci altele de acelasi fel.
Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe: Bunuri frugifere si bunuri nefrugifere
Este frugifer bunul care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri sau produse, numite fructe.
Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale.
Se disting trei categorii de fructe potrivit art.483 Codul civil :
- Fructele naturale sunt acelea ce pamantul produce de la sine: productia si prasila
(sporul animalelor, ciupercile de padure, urzicile, etc.) potrivit art.522 Codul civil;
- Fructele industriale ale unui fond sunt acelea care se dobandesc prin cultura. Acestea se produc ca urmare a activitatii omului (spre exemplu, recolta). De observat ca notiunea de “industrial” este utilizata in terminologia juridica in sens etimologic, si anume prin interventia, prin munca, prin truda omului, art.522 C.civ.
- Fructele civile sunt chiriile caselor, dobanzile sumelor exigibile, venitul rentelor, arende. potrivit art.523.
Fructele sunt diferite de producte.
Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substantei sale, exemplu piatra dintr-o cariera, nisipul dintr-o albie.
Fructele naturale si cele industriale se dobandesc prin culegere; pe cand cele civile se dobandesc zi cu zi (prin simpla scurgere a timpului).
Importanta clasificarii:
- in materie de uzufruct – izufructuarul are dreptul doar la fructe, nu si la producte care se cuvin nudului proprietar;
- posesia de buna-credinta conduce numai la dobandirea proprietatii fructelor, nu si a productelor.
Dupa posibilitatea impartirii fara schimbarea destinatiei lor:
Bunuri divizibile si bunuri nedivizibile
Bunul divizibil este acela care poate fi impartit, fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica.
Bunul indivizibil este acela care nu poate fi impartit fara a nu-si schimba, prin aceasta destinatia sa economica. Exemplu: o bucata de stofa poate fi impartita – fiind bun divizibil, pe cand un autoturism este un bun indivizibil.
Importanta clasificarii se gaseste in materie: - de partaj si - de obligatii.
- bunul indivizibil fie se atribuie unei singure parti, cu obligatia la o sulta catre cealalta, fie scos la vanzare prin licitatie.
- bunul indivizibil, care formeaza obiectul unei obligatii cu mai multe subiecte
(pluralitate pasiva) determina o indivizibilitate naturala.
Dupa corelatia dintre ele:
Bunuri principale si bunuri accesorii
Bunul principal este acela care poate fi folosit independent fara a servi la intrebuintarea altui bun.
Bunul accesoriu este acela care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun, principal. Ca bunuri accesorii mentionam: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, cutia pentru vioara.
Importanta clasificarii se regaseste in materia executarii obligatiilor civile:
- in cazul cind se datoreaza un bun, debitorul trebuie sa predea atat bunul principal, cat si pe cel accesoriu (in lipsa de stipulatie contrara) conform principiului (accesorium sequitur principale).
Dupa modul de prezentare al bunului :
Bunuri corporale si bunuri necorporale
Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simturilor omului.
Este incorporal acel bun ce nu are o existenta materiala ideala, abstracta, putand fi perceputa cu ochii mintii. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri, facand exceptie dreptul de proprietate care in vorbirea obisnuita se confunda cu bunul care formeaza obiectul sau.
Pe langa drepturile reale (altele decat drepturile de proprietate, se disting trei categorii de bunuri incorporale):
- proprietatile incorporale (fondul de comert, drepturile de proprietate industriala, drepturile de autor);
- titlurile de valoare (valorile mobiliare, actiunile, obligatiunile);
- creantele.
Importanta clasificarii
- dobandirea proprietatii mobiliare ca efect al posesiei de buna credinta opereaza doar pentru bunurile mobile corporale (art.1909 Codul civil)
- dobandirea proprietatii prin simpla traditie (remitere), opereaza pentru bunurile corporale nu pentru cele incorporale.Titlurile de valoare, se transmit diferit dupa cum sunt:
- la purtator – prin tradituine
- nominale – prin cesiune
- la ordin – prin gir sau andosare. Dupa posibilitatea executarii silite Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile
Este sesizabil bunul ce poate forma obiectul executarii silite a debitorului
(enumerarea facuta de art.409 Codul proc.civ.).
Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmarit silit pentru plata unei datorii.