Din punctul de vedere al înfăţişării sale sociale, dreptul reprezintă, după cum afirma D. Gusti[1], totalitatea regulilor de conduită impuse de către o societate şi sancţionate de forţa publică.
Caracterul social al dreptului este evident pentru că el nu poate fi definit fără o sancţiune publică, organizată şi aplicată de o forţă publică.
Dreptul are, şi a avut întotdeauna, un caracter exterior şi constrângător, orice încălcare a legii făcându-ne pasibili să fim luaţi cu forţa, anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi. Numai că nu orice forţă conferă unui fapt caracter juridic ci doar o forţă publică, organizată şi recunoscută de către societate.
Forţa reprezintă, însă, doar un ajutor al dreptului, asigurându-i doar funcţionarea. Dreptul propriu-zis constă în lege, adică într-un set de reguli impuse de către societate pentru funcţionarea ei normală. Ca atare, dreptul, ca ansamblu de reguli de conduită impuse de către societate şi sancţionate cu ajutorul forţei publice, este social prin definiţie.
- Dreptul este social prin origine, întrucât nu poate izvorî decât din societate. Un ordin dat de către un individ, şi nu de societate prin lege, nu este fapt juridic.
- Dreptul este social ca gen de funcţionare, deoarece recurge la forţa publică, deci la societate.
- Dreptul este social şi ca scop, întrucât este menit să reglementeze conduita oamenilor într-o societate, pentru o funcţionare normală a acesteia.
- Caracterul social al dreptului reiese şi din evoluţia sa istorică, el schimbându-se odată cu societatea şi neavând o evoluţie independentă de aceasta. El evoluează odată cu civilizaţia şi cultura, cu regimul politic, cu ansamblul concepţiilor noastre despre societate şi morală.
Se poate spune că dreptul constituie un aspect esenţial al vieţii sociale, fiind principiul de direcţie, de coeziune socială. El este cel care dă principiul de direcţie şi de coeziune socială.
După cum aprecia J. Carbonnier[2], dreptul, ca fenomen social şi normativ, cuprinde două tipuri de fenomene:
- fenomene de putere sau de autoritate – care se află în sfera autorităţii legale şi legitime dintr-o societate. Ele includ o gamă foarte largă şi variată de reguli şi norme, de la gesturi, expresii şi îndemnuri până la ordine, decrete, legi, decizii administrative etc., toate formulate şi impuse de către cei care guvernează;
- fenomene sub putere sau sub autoritate – aflate în sfera celor guvernaţi şi care cuprind comportamentele, conduitele sau reacţiile indivizilor sau grupurilor sociale (acte de supunere sau conformism faţă de lege sau acte de nesupunere, transgresare sau respingere a unor norme şi reguli elaborate şi impuse de autoritatea publică).
Fenomenele juridice mai pot fi împărţite şi în fenomene instituţie şi fenomene caz. Instituţia juridică, desemnând un ansamblu de reguli juridice cu un caracter relativ stabil, care reglementează un anumit domeniu al realităţii sociale, fenomenele juridice instituţie sunt mulţimi de fenomene de acelaşi tip, un model socio-juridic ce poate fi aplicat la toate situaţiile concrete.
Fenomenul caz este o entitate juridică individuală, modelată şi reglementată de instituţie. El reprezintă, deci, manifestarea unică şi irepetabilă, la diferite niveluri ale socialului, a fenomenului instituţie.
De exemplu, căsătoria, ca ansamblu de norme şi reguli juridice, cuprinse în codul familiei sau în alte acte normative, aplicabile tuturor căsătoriilor concrete, realizate în timpul şi pe aria în care sunt valabile aceste norme, este un fenomen juridic instituţie. Căsătoriile reale, având un caracter unic şi irepetabil, deşi realizate pe baza aceloraşi norme, reprezintă fenomene caz.
În mod similar, infracţiunea, aşa cum este definită şi sancţionată de către codul penal este un fenomen instituţie, în timp ce o infracţiune concretă (de luare de mită, să zicem) săvârşită de o persoană oarecare reprezintă un fenomen caz.
La rândul lor, fenomenele caz pot fi fenomene individuale (cum ar fi cele anterior menţionate), fie colectivităţi de fenomene, în a căror definire se face abstracţie de trăsăturile strict individuale ale acestor fenomene reţinându-se doar trăsăturile lor comune (ele rămânând, totuşi, mulţimi de fenomene, cazuri concrete).
Astfel, în timp ce căsătoria între X şi Y, ca persoane fizice concrete de sex opus, este un fenomen individual, totalitatea căsătoriilor într-un anumit interval de timp între persoane aflate într-o anumită categorie de vârstă (între 10 şi 29 de ani, să zicem) sau locuind în acelaşi mediu de rezidenţă (urban sau rural) reprezintă o colectivitate de fenomene având o caracteristică comună (vârsta sau, respectiv, mediul de rezidenţă).
Distincţia dintre fenomenele instituţie, fenomenele caz individuale şi colectivităţile de fenomene are implicaţii de ordin metodologic.
Dacă fenomenele instituţie pot fi studiate cel mai bine prin metoda istorică – comparativă, cele individuale se pretează analizei de caz, iar colectivităţile de fenomene pot fi investigate prin analize statistice, sondaje de opinie sau anchete sociologice.
În calitatea sa de factor important de reglementare normativă şi integrare socială, dreptul conţine un ansamblu de reguli prin care anumite comportamente sau acţiuni individuale sau sociale sunt impuse, permise sau interzise. Din acest motiv, dreptul îndeplineşte, după cum menţiona Madelaine Grawitz, următoarele funcţii sociale:
- elaborarea şi prescrierea unor reguli de conduită prin care sunt stabilite rolurile sociale pe care trebuie să le joace indivizii în diverse situaţii;
- raţionalizarea vieţii sociale, prin formularea de reguli raţionale şi eficiente, capabile să orienteze şi să controleze acţiunile agenţilor sociali (indivizi sau grupuri sociale), pentru a asigura o cât mai deplină concordanţă între scopurile, obiectivele dezirabile social şi mijloacele legitime disponibile pentru atingerea acestor scopuri;
- asigurarea sociabilităţii şi predictibilităţii comportamentului agenţilor sociali, prin instituirea unor mijloace de presiune de control social.
[1] Gusti, D. – Sociologie juridică. Culegere de texte, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
[2] Cf. D. Banciu – op. cit, pag. 14