Obiect al contravenţiei îl constituie cele mai diverse raporturi sociale, care sunt ocrotite prin normele de drept. Însă nu toate raporturile reglementate prin norme juridice, sunt ocrotite prin sancţiuni juridice, astfel în calitate de obiect al contravenţiei administrative, pot fi numai acele raporturi care sunt ocrotite prin sancţiuni administrativ – contravenţionale.
Aşadar obiectul contravenţiei constituie valorile şi relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională, care sunt vătămate, lezate sau periclitate prin comiterea faptei respective. Obiectul reflectă acele valori şi relaţii sociale la care a atentat subiectul. Cînd se vorbeşte de obiect ca element al contravenţiei, se are în vedere caracteristicile obiectului, specificate în norma de drept corespunzătoare. În multe cazuri, în normele din partea specială a Codului contravenţional, sunt indicate trăsăturile caracteristice ale obiectului ocrotit (art.243, CC al RM – părăsirea locului producerii accidentului rutier), iar de cele mai multe ori obiectul este specificat în denumirea capitolului din partea specială (de exemplu, capitolul 19 – Contravenţii ce atentează la ordinea publică şi securitatea publică).
Pentru a stabili mai corect obiectul fiecărei fapte ilicite, însemnătatea acestuia, pentru a califica obiectiv fiecare faptă şi a alege pedeapsa potrivită, este nevoie de o clasificare a obiectului contravenţiei. Obiectul faptei contravenţionale poate îmbrăca diverse forme : obiect juridic şi obiect material.
- 1. Obiectul juridic, la rîndul său, se poate prezenta sub mai multe forme: obiect general, obiect generic, obiect nemijlocit (specific)şi obiect complex.
Obiectul juridic general reprezintă totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contravenţional, care sunt prevăzute în art.1 al CC al RM.
Obiectul juridic generic este valoarea socială ocrotită de mai multe norme contravenţionale. Acest obiect prezintă un interes deosebit deoarece ajută la sistematizarea contravenţiilor de către legiuitor, constituind criteriul principal de grupare în partea specială a CC a RM.
Obiectul juridic nemijlocit (specific) al faptei contravenţionale constă în valoarea socială protejată de o anumită normă contravenţională şi relaţiile sociale generate de aceasta. Obiectul nemijlocit al contravenţiei este subordonat celui generic. Orice contravenţie afectează atît obiectul nemijlocit (specific), cît şi pe cel generic. De altfel, în unele cazuri aceste două obiecte chiar şi coincid, însă anume obiectului nemijlocit (specific) îi revine o importanţă deosebită pentru a putea califica corect o faptă socială.
Obiectul juridic complex îl constituie două sau mai multe obiecte nemijlocite (specifice) reunite între ele. Unul dintre ele este principal, iar celelalte sunt secundare. Acest tip de obiect este specific mai mult contravenţiei complexe, deoarece majoritatea contravenţiilor au un singur obiect nemijlocit (specific).
În literatura de specialitate se afirmă că ar mai exista şi un obiect juridic multiplu care constă în lezarea mai multor obiecte juridice printr–o singură acţiune şi care întruneşte elementele constitutive ale unei contravenţii unice.[1]
- Obiect material al faptei contravenţionale îl constituie un lucru fizic sau fiinţa unei persoane împotriva căreia se îndreaptă consecinţele negative ale contravenţiei. Acest obiect nu există la orice tip de contravenţie, ci doar la acele contravenţii, la care valoarea socială ocrotită se exprimă într–o entitate materială. În cazul contravenţiilor formale, obiectul material nu există, ci doar putem constata obiectul juridic.
[1] Sergiu Furdui. Drept contravenţional. Chişinău: Editura Cartier, 2005, p.92.