- Definitia si obiectul
Este o materie juridica pluridisciplinara care reuneste totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile comerciale internationale si de cooperare tehnico-stiintifica internationale, incheiate intre subiecte de drept, persoane fizice si juridice, inclusiv statul, aflate pe pozitie de egalitate juridica.
2.Obiectul
Obiectul este reprezentat de raporturile juridice patrimoniale cu caracter de comercialitate si internationalitate in acelasi timp, raporturi incheiate intre participantii la comertul international si cooperarea economica internationala.
Daca in general raporturile juridice comerciale au un caracter
patrimonial, sunt asadar, evaluabile in bani, in schimb, cele de comert international sunt, prin esenta lor, patrimoniale. Exemplul cel mai elocvent il reprezinta drepturile referitoare la atributele de identificare ale persoanelor, care sunt personale nepatrimoniale in dreptul comun dar devin patrimoniale, evaluabile in bani in materia dreptului comertului international. Ca urmare, nesocotirea dreptului la numele sau emblema comerciala, ca atribute de identificare ale societatii comerciale, se poate sanctiona, in materia dreptului comertului international, pe calea unor actiuni patrimoniale in instanta, (de ex. avand ca obiect obligarea la plata de daune interese, etc.)
Raporturile juridice de comert international au, deopotriva:
- caracter comercial, intrucat se refera la acte si fapte de comert,
asa cum ele sunt definite dupa legea comerciala nationala. In general, deci, atributul unui act juridic de a fi act de comert este calificat potrivit dreptului intern al fiecarui stat.
In cazul legii romane, comercialitatea se apreciaza in functie de
criteriile oferite de enumerarea exemplificativa a actelor si faptelor de comert, realizata de art.3 din Codul comercial. Scopul speculativ al acestor acte, realizarea lor in vederea obtinerii de profit este cel mai importat dintre criteriile de comercialitate, valabil pentru toate categoriile de acte de comert.
Categoriei actelor si faptelor de comert, in sensul art.3 Cod Comercial,
li se adauga, in sfera comertului international, actele si faptele de cooperare economica internationala; cooperarea economica internationala, reglementata pe calea acordurilor bilaterale sa multilaterale, poate avea ca obiect de interes domenii dintre cele mai diverse: industria, agricultura transporturile, telecomunicatiile, constructiile industriale si civile, finantele, bancile, stiinta, tehnologia, informatica, pregatirea cadrelor, etc.
Din punct de vedere formal, actele de cooperare economica si tehnico-stiintifica se pot realiza pe cale contractuala sau prin constituirea unor societati comerciale mixte.
- caracter international, dat de prezenta, in continutul raportului
juridic, a cel putin unui element de extraneitate. In contextul legislatiei romanesti, conditia se considera a fi indeplinita daca respectivul raport juridic este susceptibil de a veni in contact cu mai mute sisteme de drept, astfel incat sa se puna problema legii aplicabile respectivului raport. Elementele de extraneitate, de internationalitate ale raportului juridic sunt uneori definite prin conventii internationale iar alteori de legislatia interna a statului al carui sistem de drept se aplica respectivului raport. In dreptul roman, atat in legislatia interna cat si in conventiile internationale la care Romania este parte, s-au conturat doua criterii in functie de care este definit caracterul international al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comertului international si anume : 1) un criteriu obiectiv, potrivit caruia marfa, serviciul, lucrarea etc. ce face obiectul raportului juridic sa tranziteze cel putin o frontiera, deci sa se afle in tranzit pe teritoriul a cel putin doua state, si 2), un criteriu subiectiv, in conformitate cu care, partile respectivului raport juridic, indiferent ca sunt persoane fizice sau juridice, sa isi aiba domiciliul sau sediul, dupa caz, pe teritorii statale diferite.